NonSense

MUA vs MUA

2010-02-06T20:48:46+00:00

Buna seara tuturor, doamnelor si domnilor. Astazi invitata noastra surpriza este nimeni alta decat inegalabila, extraordinara, belissima, superinteligenta, mega-talentata si absolut fascinanta MUAAAAAAAAA! Ce mai faci, bre Mua? Uite, sunt in sesiune, nu-mi mai vad capul de treaba. Asa ca mi-am zis, la naiba, e timpul pentru un super interviu cu mine insami! Grozav! De ce in ultima vreme n-ai mai scris nimic pe-aici? Pai sa va explic... neispravita aia de clona a mea nu s-a achitat deloc de treburile cu care fusese insarcinata. Am rugat-o foarte clar sa updateze blogul cu cate o insemnare in fiecare zi, dar vad ca lucrurile se gasesc fix in starea in care le-am lasat acum cateva luni. Totusi, daca ma gandesc mai bine, ar fi fost chiar dubios sa apara insemnari noi zilnic, avand in vedere ca eu - adevarata Mua - nu am facut chestia asta niciodata si e foarte clar ca nici pe viitor n-o sa se intample asa ceva (decat daca se va intampla sa fiu exmatriculata sau chiar sa n-am absolut nicio alta treaba decat sa stau sa scriu pe blog). Vad ca ai ramas la fel de glumeata (a se citi 'ciudata') ca inainte... sa mergem mai departe. Ne-ai ramas datoare de prin octombrie cu cateva impresii legate de facultate. Da. In primul rand, dupa ce te-ai laudat atata cu facultatile la care ai intrat si cu greaua decizie cu care te-ai confruntat, ai uitat sa precizezi ce ai ales pana la urma! Credeam ca e logic. Bineinteles ca am ales...Ah, scuza-ma un pic! HAHAHAHAHAHA LOLOLOLOLOL ROFL HAHAHAHAHAHA La televizor Dan Puric a facut o gluma absolut genialaaaaa!!!! Cica: "m-a intrebat : Domnule, esti pudic?. Am zis: Nu, domnule, sunt Puric." Te-ai prins? e puric! ROFL! si pe el il cheama Dan Pu...hahahahahahahahaha...dan pu....hahahahahaa nu pooot ...dan pu....nu pottt sa ma opresc!!...dan puri...ahhhhhhhhhhahhhhh Gata, imi cer scuze. Deci? Ah, da. La naiba, era sa ratez chiar momentul in care trebuia sa ma dau mare. Tobele va rog: Cele doua facultati care au imensa onoare de a ma numara printre studentii care le frecventeaza sunt - stai sa bag varianta oficiala- Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti si Facultatea de Interpretare Muzicala din cadrul Universitatii Nationale de Muzica Bucuresti, sectia canto clasic. Wow, sunt total impresionata! Cum te descurci? Aparent, binisor. In fapt, o iau razna. Cum asa? Hmm... sa spunem ca un argument in favoarea afirmatiei de mai sus este chiar faptul ca in acest moment acord un interviu unei clone de-ale mele. Soro, chiar ca ai luat-o razna!!! Eu sunt Mua cea reala, remember?? Am sa o iau ca pe o gluma si o sa... Nu e nici o gluma! Retrage ce ai spus! Nici nu ma gandesc! Stii foarte bine ca TU esti clona! Minciunaaaa! Blasfemieeeeeee!!!! zzzzi *buffff* auuuu! trosc! zdrang! *bum* pfffbbbtttt dhbgcuytcfysfxadxjdfjygvjdghchjgsgsxckcnjsdhs cerciurybschwuiyxywhgfwcwehfgcxyteunuisnzjkasj intrerupem... aceasta transmisiune...aauuuuuuuuu! revenim ... crecjnznjs*punch* ouch! pleosc!....dddupaaa ....PUBLICITATEEEE!

Iar am fost artista

2009-10-20T08:56:00+00:00

Cu asta mi-am ocupat weekend-ul... in loc sa pun mana sa invat, ca sunt la facultate, ce naiba! Video Info Plot: A woman remembers this great guy she loved when she was young; somehow, they grew apart and she never saw him again. Now she can remember all sorts of things they used to do,but she has a hard time trying to remember his name. Starring: Aoi Kaji (from La Corda d'Oro) as the guy, ocassionaly doubled by Howl, Len Tsukimori and Ichijou (Vampire Knight) :) '...Did you come back? Are you still here? I burried you into memories. You're on my mind Or maybe you're real, Sometimes I wonder Did you ever exist...'

Billets doux

2009-10-13T21:17:24+00:00

In timp ce ma intorceam azi franta de oboseala de la scoala (apropo, in curand impresii de la facultate), am primit un biletel amuzant si neasteptat. Cand mi-a fost intins, l-am insfacat cu resemnarea omului care uraste sa primeasca fluturasi, pliante si tot felul de reclame, dar care totusi le ia de fiecare data, chiar daca le arunca la gunoi in urmatoarele zece secunde, dintr-o falsa impresie ca ii este de ajutor celui care le imparte; am citit primul rand si am intors capul, sa vad autorul mesajului, dar acesta se facuse nevazut. Deh, asa sunt eu, curioasa. Biletul zicea cam asa: Buna, daca vrei sa ne plimbam prin parc sau sa mergem la un film, la muzeu, la restaurant, la mine acasa sau ce propui tu cauta-ma la telefon 0768935439 sau pe messenger Id: sorinvoltron@yahoo.com Intelectual, 23 de ani, 180 inaltime si 74 kg. Locuiesc singur in zona Titan si caut prietena. Nu ai ce pierde daca ne intalnim, nu vei regreta nici o clipa, nici o secunda alaturi de mine. (Hac!) PS: Daca nu vrei nu rupe biletul, da-l la o fata care vrea. Mentionez ca am respectat intocmai cuvintele lui si punctuatia lui, in afara de acel 'hac!' de la care nu m-am putut abtine (ce naiba, ca doar am biletul pe birou si transcriu acum - acum, adica in momentul in care scriu, nu in ala in care cititi voi, pentru ca daca as scriu in momentul in care cititi, nu ati mai avea cum sa cititi). Asa deci...un baiat disperat, sau un baiat original? Sau poate doar glumet? Daca vreti sa dezlegati misterul, sunati la numarul de telefon de mai sus, sau contactati-l pe y!m. Daca nu vreti, spuneti altcuiva..pardon..spune-ti la altcineva care poate vrea. Si dupa aia, sa-mi ziceti si mie, sa nu mor curioasa. PS: Sorine mama, data viitoare sa lipesti si-o poza, macar una d-aia mica, tip buletin, ce naiba!

Cine e SF?

2009-10-02T15:06:12+00:00

Nu prea stiu exact. Stiu doar ca acum cateva zile, pe la Universitate, am vazut un individ imbracat cu haine ponosite, care avea vreo cinci-sase carti insirate pe un pres, toate de acelasi autor, langa care trona un carton pe care scria cu litere mari, negre, desenate cu markerul: 10 lei cartea, cu autograf de la autor Nu atat din curiozitate, ci mai mult datorita faptului ca m-a abordat direct, intrebandu-ma 'daca nu vreau carte cu autograf', am intrat in vorba cu el (de fapt, eu incercam mai mult sa ies din vorba) si astfel am aflat ca il chema Sebastian Faur si ca el era de fapt autorul cartilor si cel care dadea autografe. Scoteai 10 lei, luai cartea, pac-pac, ti-o semna si gata. O oferta intr-adevar avatajoasa. Pacat ca nu prea citesc autori romani. Am retinut numele ca sa caut pe google, sa vad care e treaba, ce-i cu scriitorul asta. Google nu zice nimic. Nici nu ma asteptam sa fie altfel. 'Mai am vreo doua, le astept sa iasa de la tipar', mi-a zis. 'Nu faci nimic cu scrisul in ziua de azi. Trebuie sa scrii tampenii daca vrei sa nu mori de foame.' Am mai auzit eu vorba asta, cu 'scriitori-s muritori de foame', dar nici chiar asa, sa iesi cu presul in strada si sa-ti intinzi operele la vanzare.. . M-a pus pe ganduri chestia asta. Drept pentru care ma gandesc foarte serios sa ma apuc sa scriu un fantasy*. *e singurul motiv pentru citesc numai tampenii in ultima vreme. si pentru care ma uit la anime-uri. si pentru care.. uh, forget it.

eudesenez.ro

2009-10-01T19:52:08+00:00

Vasazica uite cum isi pierd unii timpul. Iata primele mele incercari de portrete de personaje gen anime. Nu stiu ce m-a apucat.. eu care n-am mai desenat de la orele de desen dintr-a noua, cand pictam copacei si floricele. O avea vreo legatura cu insemnarea de dinaintea asteia? Un nene random: O Yuki gresita: O Yuki 'corecta' O fetita random Si... capodopera: ZEROOOOOOOOOOO! Nu sunt scanate, sunt fotografiate.

Vampire Knight

2009-09-30T21:15:21+00:00

'Japonezul Taichi Takashita a lansat o petitie pe internet prin care doreste sa stranga un milion de semnaturi in speranta ca guvernul nipon va legaliza mariajele cu personaje de fictiune. Taichi este indragostit de personajul animat Mikuru Asahina (foto), din benzile desenate japoneze ?Melancolia lui Haruhi Suzumiya? cu care vrea sa isi uneasca destinul cat mai curand posibil. ?De-a lungul timpului mi-am gasit foarte greu o partenera reala, insa in prezent nu mai sunt interesat de asa ceva. As vrea chiar sa devin un locuitor al unei lumi de fictiune. Sunt indragostit de Mikuru si voi face orice sa ma casatoresc cu ea?, a afirmat japonezul. Pana acum, japonezul a strans 1.000 de semnaturi de la persoane care impartasesc aceeasi dorinta ca si el.' De ce am inceput cu stirea asta veche de un an? Pentru ca am dat recent de ea pe un forum si mi s-a parut

~~o chestie total idioata~~ potrivita avand in vedere ca

EU O SA MA MARIT CU ZERO!!

Oops! N-am vrut sa iasa asa. Am vrut doar sa spun ca Vampire Knight e foarte tare si ca

IMI PLACE DE ZERO!!!

Ma rog, nici chiar asa..

Ideea e ca sunt entuziasmata si asta e modul meu de a ma manifesta. N-are nici o legatura cu faptul ca

IMI PLACE DE UN DESEN ANIMAT!

ceea ce ar fi total patetic, daca ar fi adevarat.

Uite aici, link pentru lenesi, ca sa watch online: Si descrierea: Boarding school Kurosu Gakuen has two courses, the standard course (day class) which normal students attend, and the evening course (night class) for very smart and beautiful students. Yuki and her childhood friend Kiryu Zero crack down on day class students who bother the beautiful students of the night class. In addition, they also have an important mission protecting the secret of the night class. That secret is? all the students of the night class are vampires. The night class was founded to end the long-running battles between men and vampires to establish a peaceful...bla bla bla bla bla. Mai bine puneti mana si uitati-va. Doua filmulete cu ZERO si Yuki: Si, ca sa nu fiu rea, unul cu Zero si cu Kaname si Yuuki, ca si Kaname e dragut (poate chiar mai dragut ca Zero..dar totusi... ZERO ZERO ZERO ZERO!) Nu prea are treaba cu povestea anime-ului, dar ce conteaza??! e pe melodia mea preferata! Mda. Diseara, in exclusivitate, desene facute de MUA - care, mai nou, s-a apucat de desenat! Si l-a desenat... l-a desenat pe.... ZEROOOOOO!!!

Sa intram in 'contact'...

2009-09-30T12:52:05+00:00

Aseara ma intorceam din oras si, cum stau tocmai la mama naibii, am luat maxi-taxi-ul ca de obicei. M-am asezat pe un scaun si am inceput sa ma uit pe geam, aiurea, in asteptarea plecarii. Asa am observat un nene destul de dubios, cu o fata de personaj negativ din telenovele - dar nu orice borfas, ci genul de personaj manipulativ, de tata-om-de-afaceri care nu-si lasa progenitura sa se casatoreasca cu marea iubire a vietii, pe motiv ca nu e o alianta profitabila; nu prea mai stiu daca exista astfel de personaje in telenovele, dar la asta m-a dus cu gandul. Pe de alta parte, nu stiu de ce m-a dus cu gandul la asta, din moment ce n-am auzit de nici un tata-om-de-afaceri care sa calatoreasca by maxi-taxi). Era imbracat la costum si se tot plimba de colo pana colo, vorbind foarte aprins la telefon. Intr-un tarziu, s-a urcat in maxi-taxi, inca agajat in discutie. Am prins cateva franturi: 'o sa avem probleme', 'nu-mi pasa cati bani', bla bla bla, chestii de-ale mafiotilor, pe urma a tacut si s-a asezat scaunul din spatele meu. Atunci m-a pus naiba sa scot CARTEA. Da, umblu cu cartea-n geanta. De data asta era Contact, de Carl Sagan. N-am apucat s-o citesc pana acum. Nenea si-a intins un brat din penumbra si m-a batut pe umar. - Da? am raspuns eu, un pic iritata. Fara sa scoata o vorba, a apucat cartea si-a intors-o cu coperta in sus. A cascat ochii, placut surprins. - Carl Sagan? - Da, am confirmat. Incepea sa ma calce pe nervi. Speram insa ca discutia se va incheia, pentru ca, la naiba, ce putea sa mai zica? Ei bine, am fost surprinsa. - Carl Sagan, astrofizician. A murit in 1996. A fost implicat in cautarea semnelor de inteligenta extraterestra pe calea undelor radio. A fost profesor de astronomie si stiinte spatiale la Universitatea Cornwell. Am dreptate? - Da, am baguit eu. Am vazut cum batea usurel cu palma scaunul de langa el, invitandu-ma. - Nu, multumesc, stau foarte bine aici, am zis. - Haide! sa vorbim despre carte. M-am mutat. Am regretat ca ma mutasem in secunda in care am facut-o, dar, ce naiba, nu sunt salbatica. Nu muream un sfert de ora. Nenea a continuat sa recite biografia lui Carl Sagan, in timp ce eu admiram mirosul de bautura pe care il emana discret. Aproape ca era sa tip de bucurie cand am vazut un prieten urcand-se cu skateboard-ul in maxi-taxi. - BUNA! i-am strigat, de frica sa nu se aseze in fata si sa nu ma observe. - Buna, a raspuns, uitandu-se foarte ciudat la mine si la individ. Ce mai faci? Vrei sa stai cu mine? - Da da da, am spus, mi-am smuls cartea si m-am mutat in spate cu Amicul. - Mi-am dat seama imediat ca era ceva dubios. Imi dai o bere! Radeam amandoi. Asta nu ma va impiedica, bineinteles, sa citesc in continuare in locuri publice (in momentele in care nu scriu in locuri publice, looogic). Singurul lucru care ma sacaie, ma enerveaza, ma innebuneste, este: DE CE NAIBA CEL CARE SE BAGA NEPOFTIT IN DISCUTIE NU E NICIODATA UN TIP DRAGUT SI DESTEPT?? DE CE???

Razbunarea lui Aurash

2009-09-21T12:26:43+00:00

scriu cu mainile tremurand de epuizare. dupa o zi si o noapte in care am fost singura cu Aurash Copil de Plush fjghksdsierfm functiile mele vitale sunt slabite, capacitatea de concentrare dfhdf e diminuata la un prag care abia imi permite sa fiu coerenta amdhsdhfs si folosesc trucul cu literele scrise random ca sa arat lucrul asta intr-un mod cat mai sugestiv, plus scrierea cu litera mica la inceput de propozitie plus aranjarea haotica in pagina. as fi incercat si cu cateva virgule puse aiurea, dar este prea riscant, fdgdfg intotdeauna se trezeste cineva care sa comenteze ca 'nici macar sa pui o virgula nu stii'. uitasem ca exista fiinte care pot sa vorbeasca, sa rada si sa tipe non-stop. acum mi-am amintit. cat despre restul, sa spunem doar ca, pe langa tortura psihica, au fost implicate si niste sosete murdare, niste papuci bagati sub perna si alte lucruri de genul asta. *[da, stiu. in momentul asta te zgarmi in nas intrebandu-te cine pentru ce s-a razbunat. asta dovedeste ca nu-mi citesti blogul in mod regulat, fiindca cititorii mei nu se zgarma in nas; si, totusi am sa-ti satisfac curiozitatea: pentru asta!]

Azi am chef sa ma fac de ras

2009-09-20T16:42:48+00:00

Va voi dezvalui una dintre activitatile care m-au tinut ocupata in ultimele trei zile. Se numeste TOTAL DRAMA ISLAND! Da, e un serial de desene animate tampit, absurd, isteric... I liiiike it! In caz ca nu l-ati vazut pe Cartoon Network, este vorba despre 'an animated satire of survivor reality shows featuring random teenage archetypes vying for the final prize by any means necessary', zice domnul Imedebeu. Primul sezon l-am vazut aproape pe tot intr-o zi (patetic, stiu), pe urma am trecut la al doilea [caruia i-au schimbat numele in TOTAL DRAMA ACTION pentru ca, evident, nu mai e implicata nici o insula si care a ajuns cam pe la episodul 15]. I-ote si un trailer.

Petricilor, nu va suparati!

2009-09-19T10:32:48+00:00

Ieri parintii lui Mua nu au fost acasa, asa ca au lasat-o pe Aurash Copil de Plush in grija ei. Aurash Copil de Plush era din ce in ce mai stresata, pe masura ce se apropia ora ei de plecat la scoala, mai ales ca pentru ea sunt primele zile in clasa a 5-a (da' domne, cresc puradeii astia, ceva de speriat!) si astepta o mana de ajutor de la sora ei cea mare. Ei bine, sora ei cea mare avea chef sa fie sadica. In loc s-o ajute mai mult o incurca [asta ca razbunare ca fusese trezita asa devreme]. Ba chiar a reusit s-o faca sa planga de doua ori intr-o singura ora! Prima data a fost atunci cand Aurash a rugat-o sa-i corecteze compunerea despre vacanta; Mua i-a corectat-o, intr-adevar, dar dupa ce a terminat de citit, a izbucnit in hohote de ras si a tot tinut-o asa, intr-un ras imposibil de controlat, pana cand surioara mai mica a inceput sa planga. Dupa aceea, bineinteles, a inceput sa rada si mai tare. [N-am facut-o din rea-vointa si nici compunerea nu era asa rea, doar ca nu m-am mai putut abtine dupa doua pagini pline de formulari gen 'ma simteam ca o pasare care vrea sa-si ia zborul in inaltul cerului', 'locuri pline de mister, 'parca pluteam prin Cosmos printre stelele care straluceau puternic', 'locuri pline de magie', etc. dar cred ca toti faceam d-astea in clasa a cincea] A doua oara a fost cand Mua a fost rugata de Aurash Copil de Plush s-o ajute sa-si prinda parul. Cred ca totul a inceput cu felul inuman in care Mua o tragea de par si a culminat cu o chestie asimetrica si ciufulita care se voia codita. Mai departe, Mua a indurat cu greu privirea dezamagita sa surorii ei, combinata cu urletul deznadajduit: O Vreaaau pe MAAAAAAMIIII! Concluzia zilei - nu cea formulata de mine, evident, ci de Aurash - a fost ca, daca o sa am vreodata copii, o sa fie tare chinuiti. Ceea ce mi-a dat o idee. Cand ma fac mare, daca o sa am un baiat, o sa-i pun numele PETRICA si..fiti atenti! dupa aia o sa rad toata viata de numele lui! 'Hahaha! Cum sa te cheme bre Petrica? Cum sa-ti puna maica-ta asa nume?' Abia astept.* *Nu, nu abia astept. Glumeam.

Povestiri din vacanta

2009-09-18T14:07:56+00:00

Doua fete cucuiete (niciodata n-am inteles ce inseamna cuvantul asta) si, intamplator, foarte bune prietene, au plecat amandoua la mare, extrem de incantate de faptul ca era primul lor 'concediu' impreuna. Abia asteptau sa ajunga, convinse ca se vor distra de minune si ca vor agata baieti fara numar. Lucrurile bune au inceput inca din tren. Una din fetele cucuiete, (nu spunem care, din motive de) s-a distrat de minune plimbandu-se de la scaunul unde se presupunea ca ar fi trebuit sa stea intepenita, prefacandu-se ca se bucura de comoditatea trenurilor noastre, la un alt scaun, aflat intr-o camaruta unde... sa zicem ca nu intra decat o singura persoana. Cealalta fata cucuiata (exista forma asta?) a dormit tot drumul in niste pozitii imposibile, demne de batranul ei unchi Sid, trezindu-se doar din cand in cand, ca sa-si manifeste compatimirea pentru situatia primei fete (care nu putea doarma 1.din pricina ca o durea burta si 2.pentru ca nu prea stie sa mearga in somn), iar mai apoi sa se scufunde din nou in lumea viselor, zicandu-si ca 'ce bine ca nu sunt eu locul ei'. Dar balanta trebuia sa se echilibreze. Si asa s-a si intamplat, in momentul in care nepoata lui Sid a observat ceva ce-i scapase din vedere, prilej cu care si-a amintit inca o data cat de nedrepte sunt viata, natura si Dumnezeu, pentru faptul ca au decis sa pedepseasca femeia prin ceea ce unii numesc 'acele zile ale lunii' [sintagma pe care o rostesc cu acea strangere de inima cu care, daca ar fi jucat in Harry Potter, ar fi rostit numele lui 'He-Who-Must-Not-Be-Named']. Asa ca vacanta la mare era compromisa pentru ea. Adaugati la asta faptul ca n-a vazut nici macar un baiat dragut si ca singurele specimene agatate au fost chelneri si soferi de maxi-taxi! In rest, fetele au legat cunostinte foarte interesante, in special in randul celor cu care se certau pe sezlonguri - de fiecare data persoane diferite., bineinteles. Au avut noroc ca au gasit un locsor unde mancarea era comestibila si s-au delectat cu primul lor meci de fotbal urmarit impreuna - si primul meci din viata lor pe care l-au urmarit in intregime, pentru ca le-a pus naiba sa trimita mesaj d-ala, de se vede in josul ecranului [ca sa se distreze, logic!] - si au asteptat tot meciul sa le apara mesajul, da' nenorocitii n-au vrut sa-l arate si le-au mai si taxat aiurea. Hahah, dar stati sa vedeti ce au mai facut fetele! asta e rebela tare! In camera unde erau cazate (si care apartinea unui prieten de-ai mamei primei cucuiete), doamna casei isi avea aranjate cutiile cu pantofi, in dosul sifonierului. Cele doua rebele, in cautare de senzatii tare, au probat toti pantofii, imediat ce au venit de la plaja, cu picioarele pline de nisip, apoi i-au pus la loc, fara sa vada nimeni! haha, ce nebunie, zau asa! In alta ordine de idei, bineinteles ca nu au uitat sa-si sune toti prietenii care aveau treaba prin Bucuresti si sa se scuze in felul urmator: 'Vaai ce rau imi pare ca nu ti-am vazut apelul, dar sunt de cateva zile la mare si plec dimineata de acasa, fac tot felul de chestii interesante si pe urma ajung la unu noaptea obosita si din cauza asta tot timpul uit sa te sun!' La intoarcere, fetele au nimerit un tren care avea mega-aer econditionat, in sensul ca le-au inghetat pana si creierii pana au ajuns la Gara de Nord, dar nu, asta nu le-a impiedicat sa trancaneasca tot drumul, foarte vesele, povestindu-si una alteia copilaria, spre marea exasperare a celor ce erau in imediata lor apropiere (de unde stiu ca erau expasperati? e simplu: mai intai din privirile lor indignate, apoi din faptul ca-si dadeau ochii peste cap, iar spre final, din expresia epuizata, ofilita si absolut bolnava care se citea pe fetele lor - asa li se intampla tuturor cand sunt in preajma noastra). S-au despartit la fel de vesele, razand de mama focului pe seama parintilor lor, care le carau bagajele si in acelasi timp incercau intr-un mod patetic sa lege o conversatie. Peste doua zile, cele doua fete cucuiete nu mai radeau. Una era racita cobza, cealalta abia se mai putea misca din cauza arsurilor. Unii ar putea sa spuna ca asa le-a trebuit. Unii deja au facut-o.

Maine nu ma duc la scoala!

2009-09-15T22:41:49+00:00

Ieri a inceput scoala, dar e prima data cand NU si PENTRU MINE. Astazi e 15 septembrie, primul 15 septembrie cand nu ma simt sfasiata pe dinauntru de presimtirea dilemei 'sa ma duc maine sau nu la scoala' sau a meditarii asupra teoriei care ne invata ca 'numai fraierii se duc in prima saptamana'. Ei bine, recunosc, nu eram chiar asa in liceu. Ma duceam in prima saptamana, pentru ca mi-era dor de colegi, chiuleam dupa aia. 'Nu eram chiar asa in liceu'. Wow, cum suna! Suna a ceva ce-ar spune o persoana in varsta, care a terminat demult liceul. Cum uneori gandesc cu intarziere, abia acum incep sa realizez ca da, chiar s-a terminat, ca atunci cand o sa mai trec pe la Lipatti o sa fie doar in vizita (sau doar de nevoie, sa imprumut vreo carte de la vreun prof). Si totusi, vacanta a inceput pentru mine abia astazi. Abia acum imi dau seama cat de tare m-au obosit toate admiterile, venite dupa un bac pregatit in pripa si culminand cu admiterea la Conservator, care s-a terminat saptamana trecuta si al carei rezultat l-am aflat abia ieri. Si iarasi, dileme. Dreptul ramane sigur, e facultatea 'serioasa' pe care o vor ai mei si pe care, probabil, o vreau si eu, intr-o mai mica masura, dar o vreau. Sper doar ca cei care au trecut examenul (destul de greu) al admiterii la Drept sa fie oameni inteligenti, nu tocilari. Apoi trebuie sa-mi aleg si facultatea MEA, una 'neserioasa'. Aici e aici. Conservator sau Jurnalism? Eu m-am gandit asa: sa ma duc la toate 3 timp de o luna, sau timp de doua saptamani. Sa vad cum e, sa-mi cunosc colegii, sa 'sondez' atmosfera si apoi ta daaaa! sa ma hotarasc ce aleg. E un plan nebunesc, nu?

Partea a doua, care vine dupa prima

2009-08-31T17:59:36+00:00

Asadar, dragele mele prietene online [da, rog baietii sa treaca peste ultimele doua insemnari - se incadreaza in genul 'girl talk'], partea a doua din ce s-a intamplat (si s-a si terminat, de fapt) a decurs in felul urmator. La 19:00 am ajuns la liceu, acolo unde avea loc masterclass-ul, ca sa-l iau pe Diego. E usor de inteles ca nu aveam cum sa-mi dau intalnire cu el in alta parte, din moment ce nu cunostea deloc orasul. N-am intrat in curte, fiindca nu voiam sa dau ochii cu portarul fara sa am pregatita o scuza plauzibila; l-am sunat pe Diego, l-am informat ca ajunsesem si l-am rugat sa iasa el. M-a asigurat ca vine in 2 minute. Bun, m-am gandit, 2 minute trec numaidecat, mai cu seama ca vedeam cu uimire cum o fosta colega imi facea cu mana de la poarta. - Buna, fata/ce faci, fata/ la ce facultate ai intrat/ la aia, aia si aia/ aha, si eu la aia si aia/si ce mai faci tu/bine/si dai la conservator/da, fata/si eu, fata. Cam aici s-ar fi epuizat subiectele de discutie, daca ea n-ar fi avut nefericita inspiratie de a ma intreba ce naiba cautam acolo. I-am raspuns ca venisem sa o salut pe profa de canto. 'Pai la ora asta? a replicat ea. Tocmai inghiteam in sec - cum era sa-i spun ca EU, EU venisem sa ma intalnesc cu un BAIAT? - cand i-a sunat telefonul, ea s-a inrosit, a raspuns, apoi, fara sa-mi mai spuna un cuvant, a intrat in curte si apoi in liceu. Imediat ce fata a disparut, l-am vazut pe Diego venind spre mine, alergand de mama focului. Isi facuse freza, avea pantofi si camasa neagra, asa, ca-n telenovele. M-a luat de brat si am inceput sa mergem spre Unirii, foarte repede. - Stii, sunt si romani la masterclass, a zis el. - ... - Cred ca tu ii cunosti pe toti, nu? - Probabil... - Il stii pe un baiat, X, care canta la pian? - Nu.. - Dar pe o fata, Y, care canta la flaut? - Hmm..posibil. Imi suna cunoscut. - Vorbeai cu ea la poarta. - Aaaa, da. [Nu-mi dadusem seama din prima despre cine era vorba pentru ca ii stalcise numele.] Ce e cu ea? - Ah, nimic. Intrebam asa... L-am dus la Motoare. Pana acolo am indrugat verzi si uscate; ce mai, devenisem deja prieteni. Mi-am dat seama ca alesesem bine locul, dupa 'wow'-ul pe care l-a scos. - Oamenii din locul asta... sunt straini? a intrebat. - Nu, sunt romani. - Nu credeam ca in Romania exista oameni de genul asta. Cum ne simteam din ce in ce mai bine, Diego a decis ca sunt o fata cool, cu care poate sa fie onest. - Ca tot vorbeam de Y, fata cu care vorbeai la poarta... ieri am iesit cu ea in oras. Si trebuia sa ies si azi, cu ea si cu restul, dar i-am spus ca stau sa studiez. Stiam ca ea pleaca in oras la 6, de-asta te-am chemat pe tine la 7. Cand v-am vazut pe geam pe amandoua vorbind, am crezut ca innebunesc! Haha! Ma gandeam ca o sa te intrebe pe cine cauti...si tu o sa-i spui 'pai, l-am intalnit pe tipul asta brazilian' si..haha! eu sunt singurul brazilian de la masterclass! In mod ciudat, radeam la fel de tare ca el. - Tu ma asteptai afara, dar nu puteam sa ies pentru ca as fi trecut pe langa ea. Tii minte ca i-a sunat telefonul? Da, exact! Eu am o sunat-o si i-a zis sa vina in liceu! Intre timp, am iesit si am venit la tine! - Ah, pai sa vezi, am replicat. Chiar m-a intrebat pe cine caut. Si i-am zis ca am venit s-o salut pe profa de canto. - Bravo, bravo, iti multumesc, a jubilat el. - Dar stii de ce i-am zis asta? - ? - Pentru ca nu mai tineam minte cum arati si n-am vrut sa vada EA ca ies cu un baiat urat! HAHA! Si vrei sa-ti mai zic ceva? -?! - Cand m-am intalnit prima data cu tine, de fapt il cautam pe alt tip. Si mai stii cand ti-am zis la telefon sa-ti aduci si prietenii? - .... - Ti-am zis sa-i aduci pentru ca speram sa fie si tipul ala printre ei! Aici Diego si-a recapatat in sfarsit graiul. - Felicitari, mi-a zis. E 1-1! Asa da fata! Restul serii am fost in continuare prieteni. Ne-am plimbat prin Cismigiu, ne-am dat in leagan, am ras, etc. La final, a stat cu mine cat am asteptat in statie. - Pe asta il iau! Pa! i-am spus, vazand ca venea autobuzul. In momentul acela, ei bine, in momentul acela am vrut sa-l pup pe obraz, dar el mi-a intors capul cu toata pasiunea unui sud-american si.. ma rog, m-a sarutat, adica he basically stuck his tongue into my mouth, in timp ce eu dadeam din maini si ma uitam la usile deschise ale autobuzului. Cand mi-a dat drumul m-am urcat repede si dusa am fost. Ar mai fi de mentionat ca pana acasa am avut intiparit pe fata un zambet tamp, ce se intindea pana la urechi...

Prima parte din ce se va intampla

2009-08-24T13:00:04+00:00

Dupa cum stie toata lumea care ma cunoaste, uber-talentata de Mua se pregateste pentru admiterea la Conservator, la sectia de canto clasic. Ceea ce nu toata lumea stie, dar probabil banuieste, e ca aproape sigur n-o sa intre, datorita unor motive diverse, pe care n-am de gand sa ma apuc sa le insir aici, fiindca ceea ce voi povesti cititorului se refera la o ..ahrrrrrrr... aventura amoroasa. Ei bine, ieri Mua s-a dus sa-si repete piesele pe care o sa le cante la examen. Fusese o zi norocoasa pentru ea. Trebuie sa mentionez ca arata ca un iepure fatal, in sensul ca majoritatea masculilor pe care ii intalnise pe strada, in autobuz sau in metrou, ii aruncasera priviri pofticioase, ba chiar unul a ramas cu gura deschisa in momentul in care a vazut-o intrand in magazin si comandand guma cu aroma de pepene. Dupa ce a terminat de cantat, Mua s-a urcat in masina profei de canto, langa profa de canto care conducea masina profei de canto, iar masina profei de canto, la volanul careia se afla chiar profa de canto, a inceput sa iasa usor din curtea liceului. In momentul acela Mua s-a uitat pe geam si imaginea pe care a vazut-o i-a sagetat inima. Era un baiat foarte dragut, care semana cu tipul ala din Spiderman, dar fara sa aiba vesnic intiparita pe fata expresia de prostie a acestuia. Mua nu stia ce sa faca. Masina mergea inainte, inima ei ramasese pe loc. S-a dezmeticit abia pe la Unirii, cand a rugat pe profa s-o lase la metrou. Cuprinsa de o hotarare mai presus de vointa ei, a alergat la tramvai, s-a urcat in el, a coborat dupa o statie si s-a indreptat in pas grabit catre liceul pe care tocmai il parasise. L-a mintit pe portat cum ca isi uitase partiturile si s-a intors dupa ele. Cu inima cat un purice, a asteptat ca bunul slujbas sa dea verdictul: 'Bine, du-te', dar degeaba: baiatul nu mai era nicaieri. In schimb, pe o banca in curte radeau de mama focului un grup de chinezi cu freze emo, uitandu-se pe furis la ea. Abia atunci Mua si-a adus aminte ce cautau toti acolo: se tinea un masterclass. Da, ii spusese profa, dar nu se sinchisise prea tare. A intrat in scoala, cu gandul ca poate il va intalni pe cel cautat pe hol. Pe usile salilor atat de familiare ei erau lipite foi pe care scria: Practice Room - Flute, sau Practice Room - Cello, sau Practice Room - Piano. De undeva se auzea La Campanella de Liszt, si, cum Mua are o slabiciune pentru pianisti si pentru Liszt in acelasi timp, in acel moment a simtit ca s-ar fi putut indragosti de persoana care canta, cu conditia sa nu fi fost o fata sau un chinez. Dar nimeni nu iesea din nici o Practice Room. Mua cobora scarile, hotarata sa plece acasa si se nu mai alerge dupa baieti ca o disperata, cand a vazut venind spre ea un tip in ai carui ochi a putut citi aceeasi privire pofticioasa de urs. Enervata si magulita in acelasi timp, a grabit pasul si a trecut pe langa el fara ca macar sa-l priveasca. Dar necunoscutul s-a oprit si i-a zis 'Hello', iar cum Mua o face mandra pe mama sa ori de cate ori are ocazia de a-si exersa bunele maniere, n-a avut decat sa raspunda la salut. Tipul a inceput sa spuna ceva in germana, ceva din care am inteles vag ca ma intreba la ce cant. 'Oh, no, I'm not here for the masterclass.' 'Oh, you speak English? Great!' 'I graduated here', i-am zis eu, mandra sa-mi etalez vocabularul dobandit din filmele cu adolescenti. I-am spus ca fac canto clasic. 'Oh, so you were the one I heard singing?' 'Oh, you've heard me?' 'Oh, yeah, you sing beautifully. Me, I'm a cellist.' Nu intelegeam. 'Oh, you play the cello.' Dupa vreun sfert de ora de conversatie alcatuita din replici care incepeau cu 'Oh', am facut schimb de numere de telefon. Am aflat ca il cheama Diego, e din Brazilia si locuieste la Londra. 'Would you like to hang out with us?' a lansat el invitatia. 'Yeah, I'd like to..I guess.' Ramasese sa ma sune intr-o ora si sa iesim pe undeva. Eu, care cu greu deosebesc stanga de dreapta, care nu stiu sa ajung nicaieri decat cu metroul, care locuiesc, vai, prea departe de centru, m-am dat drept bucuresteanca atotstiutoare care este dispusa sa se aseze in fruntea cursantilor de la masterclass si sa le faca turul orasului, a doua zi. Pe deasupra, era aproape 9 seara, iar eu stiam inca din momentul in care acceptasem invitatia ca ai mei n-o sa ma lase plec iar de-acasa la 11 noaptea. Asadar, o ora intreaga m-am chinuit sa gasesc o scuza credibila. Pana la urma am ajuns la concluzia ca o sa-i spun foarte clar si scurt 'I can't go out tonight anymore' si gata. A functionat. Am vorbit dupa aceea la telefon vrute si nevrute si a ramas ca ne intalnim sigur a doua zi, adica azi. E dragut, dar dragut in stilul sud-american, ceea ce nu prea e genul meu; dar poate ca daca ma imprietenesc cu el, o sa ajung sa-l cunosc pe celalalt, pentru care am savarsit mareata fapta de a ma intoarce de la Unirii. Tocmai in acest scop i-am zis la telefon sa-si aduca si prietenii, dar a replicat ca prefera sa fim doar noi doi. Eh, nu-i nimic, cel putin am ocazia sa-mi exersez engleza. Una peste alta, intr-o jumatate de ora plec sa ma intalnesc cu el. O sa va povestesc cum a fost.

Sa ne iubim repede

2009-08-04T21:09:52+00:00

Uite c-am trait s-o vad si p-asta: gasirea sufletului-pereche pe baza de formular. Niste baieti de treaba s-au prins ca sunt singurica si in cautare, asa ca s-au gandit sa-mi intinda o mana de ajutor, cu minimum de efort si de timp pierdut. Nu-mi dau seama inca daca e o idee buna sau proasta, tocmai din aceasta cauza am s-o supun analizei voastre; personal, cred ca ar putea sa functioneze pentru cei ajunsi la disperare. Dar sa n-o mai lungesc, iata ce am primit astazi pe mail: From:Speed D Date:Aug 1, 2009 2:40 PM Subject:te invitam joi, 6 august. ai timp? Gasirea unui partener a devenit pentru multi o problema existentiala. Necesita timp, implicare, intalniri repetate si nu iese intotdeauna, asa cum ti-ai dori. Cu ani in urma, solutia disperata de a gasi un partener o gaseam in anunturile matrimoniale sau blind date-urile aranjate de prieteni. Apoi, internetul a oferit o alternativa mai eficienta, dar si aceasta destul de costisitoare, ca timp. In secolul vitezei, era nevoie de o metoda rapida si eficienta pentru a intalni oameni noi si a lega prietenii si chiar relatii. Solutia a fost oferita de speed dating. Procedeu: se organizeaza o intalnire intre un numar egal de fete si un numar egal de baieti. Cadrul este o sala a unui hotel, un bar sau restaurant. Fiecare tip are la dispozitie 7 minute ca sa se prezinte si sa discute cu fiecare tipa. La sfarsit, fiecare participant completeaza pe un formular cine i-a placut si cine nu i-a placut, iar organizatorul ii va pune ulterior in legatura in functie de potrivirea bifelor. Atmosfera este placuta, locul dragut, muzica, bautura, etc . Avantajele sunt ca toata lumea stie de ce e acolo si deci, dispare factorul timiditate de a intra in vorba, unde mai pui ca ai ocazia sa gasesti la un loc 10 ? 20 de persoane de sex opus din care sa poti alege? Pe de alta parte, nici o informatie despre tine nu e divulgata fara acordul tau (deci discretie totala). Aparent, oamenii nu au nevoie decat de 7 minute pentru a-si da seama daca sunt compatibili sau nu, motiv pentru care timpul petrecut cu fiecare persoana de sex opus in parte nu ar trebui sa depaseasca acest timp. Conversatiile vor fi, fie pe o anumita tema, aleasa anume de catre organizator, sau va fi o prezentare succinta a propriei persoane. Foarte interesant este ca nu e pur si simplu un blind date, ci este mai mult un joc, cu reguli precise. Totul se face intr-un cadru supravegheat, contratimp, si nu dureaza mai mult de doua ore. In timpul petrecut discutand nu vor putea fi schimbate numere de telefon, adrese de email, si nici nu vor putea fi facute aluzii despre o eventuala intalnire viitoare. Fiecarui participant i se atribuie un numar, si i se da o ?fisa de observatie?. Dupa runda de discutii fiecare participat noteaza pe fisa standard numarul persoanei care i-a placut sau cu care simte ca are ceva in comun. Fisele se colecteaza de catre organizator care centralizeaza datele iar mai apoi va face demersurile necesare pentru a stabili intalniri pentru persoanele ale caror numere au corespuns. Scurt si la obiect, un joc de societate cu reguli precise in care, fie iti poti gasi sufletul pereche, daca esti norocos, sau pur si simplu te poti amuza copios. Speed Datingul: solutia ideala de a forta mana destinului intr-o lume ce se misca in ritm alert? Sau poate un semnal de alarma tras asupra faptului ca in secolul vitezei oamenii comunica din ce in ce mai putin, astfel ca au nevoie de mijloace artificiale pentru a interactiona? Cert este ca, macar de curiozitate, merita incercat o data. Cine stie poate iti vei intalni chiar sufletul pereche. Si acum, dupa ce v-am vandut pontul asta, n-aveti decat sa va frecati manutele de nerabdare si sa visati cu ochii deschisi la ziua de joi, 6 august, cand va veti intalni jumatatea si, cu degetele tremurande, ii veti bifa numarul pe fisa de observatie. N-am pretentii sa ma chemati la nunta, ma multumesc doar cu un gand bun si poate cu un banner deasupra meselor cu nuntasi: http://nonsense.ablog.ro - Fericire la un click distanta!

Despre admiterea (mea) la jurnalism

2009-07-28T15:28:00+00:00

Cand am intrat in sala de examen, tremuram de emotie. Cand am iesit, radeam de una singura. Si lucrul asta n-avea nici cea mai mica legatura cu ce scrisesem in lucrare. Dar sa explic. Cu cinci minute inainte sa li se dea subiectele, candidatilor li s-a acordat ultima sansa de a merge la toaleta. Cum sunt un gandac stilat, cu oroare de inghesuiala si de bataile violente in usa, peste care trebuie sa urli 'ocupat' ca sa fii lasat in pace, desi e clar ca asta e insasi semnificatia usii inchise, nu am profitat de sansa, mizand pe bunul-simt al corpului meu si pe faptul ca va intelege ca n-am timp de asa ceva la examen. La cateva minute dupa ce fusesera impartite subiectele, am tras concluzia ca nu e bine sa te increzi in nimeni si in nimic; intre intrebarile de la partea de lexic si vocabular isi faceau loc zeci de senzatii, amplificate de observatiile ca 1) supraveghetorii erau de sex masculin si 2) un candidat nu poate merge la toaleta in timpul examenului decat insotit de unul dintre supraveghetori. Dar cum sunt fata desteapta, am gasit rapid o modalitate de a-mi ameliora situatia. O analiza atenta mi-a relevat faptul ca pantalonii foarte stransi cu care eram imbracata constituiau un factor major de amplificare a crizei, asa ca mi-am desfacut nasturele si fermoarul, asigurandu-ma ca sunt la adapost de privirile celorlati. Da, era alta viata. Spiritul meu zburda, fericit ca reusise sa insele nevoile trupului. Cand s-au scurs cele trei ore pe care le aveam la dispozitie (apropo, mi s-a parut cam scurt timpul, raportat la cerinte), mi-am luat legitimatia, pixurile, foile de examen si sticla cu apa ( care, va inchipuiti, imi fusese complet inutila) si am inceput sa cobor tacticoasa din spatele amifteatrului pana aproape de catedra, ca sa predau lucrarea. Eram fericita ca terminasem, ma simteam, fara sa stiu de ce, foarte libera si, mai presus de toate, incredibil de sexy. Pana in momentul in care am realizat ca uitasem sa inchid nasturele de la pantalonii mei cu talie foarte joasa, ca, in cele trei ore, fermoarul se deschisese complet, ca unul din studentii-supraveghetori se holba la mine si ca cele o mie de obiecte pe care le aveam in mana nu aveau sa ma ajute sa ma inchei rapid. In mod normal m-as fi simtit foarte penibil; dar, cum sunt o fiinta ciudata, care vede partea amuzanta in aproape orice, chiar daca ea este cea de care se rade, m-am intors cu spatele, am rezolvat problema si am zambit. Ooook, recunosc ca m-am simtit si un pic penibil. In schimb, intamplarea m-a facut sa realizez cat de stresata fusesem in timpul examenului si m-a destins. M-a destins atat de tare, incat vreo doua fete s-au uitat ciudat la mine, vazand ca mergeam pe hol razand de una singura. 'Nu-i nimic', mi-am zis, 'nu-i nimic ca m-am facut de ras in fata tuturor, oricum n-o sa intru la facultatea asta.' Maine ma duc sa ma inmatriculez.

Sunt studenta, bre!

2009-07-27T12:30:20+00:00

Mua este acum [aproape] oficial studenta. Si-a stors creierasii, si-a chinuit inteligenta si a intrat la buget la trei facultati. Ma rog, partea cu 'si-a stors creierasii si si si-a chinuit inteligenta' e doar asa, ca sa dea bine, pentru ca de fapt, Mua trebuie sa recunoasca ca s-a dus la toate admiterile cu degetelu' in gura, ca sa vada si ea cum e p-acolo si pentru motive de 'poate cine stie, intru'. Asta nu-i va stirbi insa deloc prestigiul, ba chiar il va creste, rezultand din cele spuse anterior ca este desteapta si ca daca mai punea mana sa invete/ lucreze cate ceva, mama-mama ce desteapta ar fi putut sa fie. Ea e de fapt artista, cum bine stiti/ati aflat acum si scopul ei in viata e sa intre la Conservator [Facultatea de Muzica, pentru aia care n-au habar de nimic], dar cum n-a avut grija sa-si ascuta pila necesara netezirii drumului catre destinul de studenta conservatorista [pana si din constructia frazei se vede ce d??teapt? sunt, ha!] e extrem de foarte si mai mult decat posibil sa nu intre. Tocmai de-asta a executat planul cu 'dau la mai multe facultati, poate intru si eu naibii undeva, ca sa nu stau un an pe bara daca pic la Conservator'. Si a intrat asa: 1. La Drept - unde nu prea se astepta sa intre, la cat de greu a fost examenul si avand in vedere ca a citit dictionarul de neologisme in cele trei zile dinainte de examen si in capul ei se crease o mare harababura la capitolul 'lexic si vocabular' 2. La Limbi Straine - unde iarasi nu se astepta sa intre, pentru ca habar n-avea cum aratau subiectele inainte de examen, nu mai facuse traduceri de nici nu mai tinea minte de cand si pentru ca in timpul examenului statea cu pixul in gura incercand sa-si aduca aminte 'cum se zice la aia..' 3. La Jurnalism si Stiintele Comunicarii - unde a scris o mare aberatie la compunerea cu croaziera (de fapt, la tema asta nu prea reusesc sa-mi dau seama cum s-ar fi putut sa nu scrii aberatii - 'hmm, ia sa-mi aduc aminte cum a fost ultima croaziera in care am fost.. oh, stai, n-am fost niciodata'), compunere care sigur ar fi fost un material bun de extras perle Ei bine, la astea trei Mua a intrat la buget. A mai intrat si la una cu dosar, si anume la Istorie, la Relatii Internationale si Studii Europene (RISE), dar la taxa, ca de, sunt multi tocilari pe lumea asta care au avut medii mai mari de 9,85 la bac. Acu' problema e ca nu stiu ce sa aleg. O sa ma duc sa ma inmatriculez la doua, you know, just in case, sa fie acolo si ma mai gandesc eu pana la toamna ce fac, mai ales dupa ce vad daca intru si la Conservator. Plus ca trebuie sa ma gandesc ca, daca aleg doua, ar trebui sa ma hotarasc la care dintre ele sa platesc taxa...bleah, ce de bataie de cap!

Idila tarzie

2009-05-17T20:32:24+00:00

Mua se intoarce de la scoala cu tramvaiul. Bine ca si-a facut abonament, ca incepuse sa circule numai cu metroul si ii lipseau intamplarile palpitante din viata ei, da, alea care aveau loc intotdeauna in tramvai. Asadar, Mua sta pe scaun si se uita pe geam. La un moment dat intervine momentul cheie cand usile tramvaiului se deschid in statie si urca o batranica. Batranica cu bun-simt. Se tine de bara fara sa comenteze aiurea sau sa arunce priviri ucigatoare lui Mua, fara sa-i ceara nici macar mental, nu verbal, sa elibereze scaunul. Tocmai pentru ca e batranica cu bun-simt Mua se gandeste sa-i cedeze locul. Pentru asta si pentru ca tanti gafaie, iar Mua stie cat de naspa te simti dupa ce alergi dupa tramvai si cum ai da orice ca sa stai jos, sa-ti asezi respiratia la locul ei. Se ridica subtil, ca si cand ar vrea sa coboare. Mua e un suflet nobil si nu asteapta niciodata rasplata pentru faptele ei bune, de aceea incearca sa fie cat mai discreta si sa evite "sa traiesti, mama" si alte d-astea. Numai ca nici n-apuca sa savarseasca bine actul caritabil, ca un mosuletz se repede ca un uliu si print-o schema demna de matrix sau de mission impossible, se strecoara pe sub batranica care tocmai incerca sa se aseze si pune stapanire pe scaun. Mua ramane perplexa, holbandu-se la el. "I-l oferisem doamnei.." reuseste sa bombane intr-un final. "Aaaah, ma scuzati, ma scuzati! stati jos, doamna!' "Lasati, ca probabil sunteti mai obosit ca mine", riposteaza tanti ironica. Dupa vreo cinci minute de "stati dumneavoastra/ba nu, stati dumneavoastra", ea castiga (sau pierde) batalia si se asaza. Se incropeste un dialog, din care Mua aude franturi razlete. "Nu, fata nu mi-a zis nimic, s-a ridicat pur si simplu..." "Ba sa stiti ca s-a simtit si d-aia s-a ridicat.. nu mi-am dat seama, imi cer scuze din nou" "Da' unde e? a coborat?" "Nu, e mai in spate..." Mua ranjeste ca o persoana importanta ce e ea. Apoi discutia tinerilor septuagenari continua din ce in ce mai animata, avand ca subiecte pensii, doctori si medicamente. Peste doua statii Mua coboara, uitandu-se cu drag in urma, admirandu-si opera. Mandra ca a facut ceva bun in ziua respectiva, isi spune: "Ia uite bre cum i-am cuplat p-astia doi!" si se impiedica de bordura, ca un Cupidon destept ce e. - SFARSIT -

Se facea ca...

2009-03-16T00:14:55+00:00

...era vara si era cald. Soarele stralucea, cerul era albastru si senin, pasarile ciripeau, viata era frumoasa si in mod inedit, Mua era vecina cu Vitas, baiatu' ala rus care urla 5 octave. Pai da. Ghici cine se mutase alaturi, in casa lu' mamaia Tinca care a murit cu vreo 10 ani in urma? Ah, da, stai ca tocmai am zis cu un rand mai sus. Vasazica Mua isi petrecea zilele de vacanta la bunici, stand la poarta si pandindu-l pe Vitas sa treaca prin fata portii. In fiecare zi el trecea pe drum cu bicicleta ducandu-se in sat la magazin sa ia paine. Pentru Mua era momentul cel mai fericit al zilei. Cateodata el chiar isi intorcea capul de pe bicicleta si ii arunca cate o privire luunga cu ochii lui de viezure sau, in zilele bune, chiar cate un zambet cu fasolele dezvelite la maxim, care o facea pe Mua sa pluteasca pana la cer. Intr-una din zile insa ea hotari ca a sosit momentul sa obtina mai mult de atat. Efectuand un calcul complex, stabili cu exactitate faptul ca daca isi va incerca norocul este mai mult ca sigur ca ori va reusi, ori nu va reusi, asa ca in urmatoarea zi, cand el pedala voiniceste cu sacosa atarnata de unul dintre coarnele bicicletei, ea il apuca de maneca, luptandu-se darza cu forta inertiei care ameninta sa-i tranteasca pe amandoi de pamant, cu tot cu vechiculul pe doua roti. Asigurandu-se ca nimeni nu a fost ranit, Mua isi marturisi sentimentele interpretand un cantec care rasuna pe ulita satului, croindu-si drum catre inima sensibila a lui Vitas. Atunci incepu o frumoasa poveste de iubire. Mua porni impreuna cu noua ei cucerire sa caute un loc romantic propice dragostei lor, colindand prin gradina lui tataie, printre straturile de rosii si ardei. Cum Vitas fu in mod inexplicabil atras de niste plante scunde, cu flori mari si galbene, Mua trebui sa renunte la visul ei de a-si petrece dupa-amiaza sub salciile de pe lunca, privind vitele de pe islaz, si il urma. Cateva minute mai tarziu, soarele stralucea deasupra a doi indragostiti care se plimbau de mana printre dovleceii infloriti... THE END

Vitas cover by SoobSemnata

2009-03-13T14:10:09+00:00

Am promis-o de cam mult timp: PS: Prevad ca asta cu 'SoobSemnata' o sa fie catchy.