NonSense

Buna seara tuturor, doamnelor si domnilor. Astazi invitata noastra surpriza este nimeni alta decat inegalabila, extraordinara, belissima, superinteligenta, mega-talentata si absolut fascinanta MUAAAAAAAAA!
Ce mai faci, bre Mua?

Uite, sunt in sesiune, nu-mi mai vad capul de treaba. Asa ca mi-am zis, la naiba, e timpul pentru un super interviu cu mine insami!

Grozav! De ce in ultima vreme n-ai mai scris nimic pe-aici?

Pai sa va explic... neispravita aia de clona a mea nu s-a achitat deloc de treburile cu care fusese insarcinata. Am rugat-o foarte clar sa updateze blogul cu cate o insemnare in fiecare zi, dar vad ca lucrurile se gasesc fix in starea in care le-am lasat acum cateva luni. Totusi, daca ma gandesc mai bine, ar fi fost chiar dubios sa apara insemnari noi zilnic, avand in vedere ca eu - adevarata Mua - nu am facut chestia asta niciodata si e foarte clar ca nici pe viitor n-o sa se intample asa ceva (decat daca se va intampla sa fiu exmatriculata sau chiar sa n-am absolut nicio alta treaba decat sa stau sa scriu pe blog).

Vad ca ai ramas la fel de glumeata (a se citi 'ciudata') ca inainte... sa mergem mai departe. Ne-ai ramas datoare de prin octombrie cu cateva impresii legate de facultate.

Da.

In primul rand, dupa ce te-ai laudat atata cu facultatile la care ai intrat si cu greaua decizie cu care te-ai confruntat, ai uitat sa precizezi ce ai ales pana la urma!

Credeam ca e logic. Bineinteles ca am ales...Ah, scuza-ma un pic!
HAHAHAHAHAHA LOLOLOLOLOL ROFL HAHAHAHAHAHA
La televizor Dan Puric a facut o gluma absolut genialaaaaa!!!!
Cica: "m-a intrebat : Domnule, esti pudic?. Am zis: Nu, domnule, sunt Puric." Te-ai prins? e puric! ROFL! si pe el il cheama Dan Pu...hahahahahahahahaha...dan pu....hahahahahaa nu pooot ...dan pu....nu pottt sa ma opresc!!...dan puri...ahhhhhhhhhhahhhhh
Gata, imi cer scuze.

Deci?

Ah, da. La naiba, era sa ratez chiar momentul in care trebuia sa ma dau mare.
Tobele va rog:
Cele doua facultati care au imensa onoare de a ma numara printre studentii care le frecventeaza sunt
- stai sa bag varianta oficiala-

Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti

si

Facultatea de Interpretare Muzicala din cadrul Universitatii Nationale de Muzica Bucuresti, sectia canto clasic.


Wow, sunt total impresionata! Cum te descurci?

Aparent, binisor. In fapt, o iau razna.

Cum asa?

Hmm... sa spunem ca un argument in favoarea afirmatiei de mai sus este chiar faptul ca in acest moment acord un interviu unei clone de-ale mele.

Soro, chiar ca ai luat-o razna!!! Eu sunt Mua cea reala, remember??

Am sa o iau ca pe o gluma si o sa...

Nu e nici o gluma! Retrage ce ai spus!

Nici nu ma gandesc! Stii foarte bine ca TU esti clona!

Minciunaaaa!

Blasfemieeeeeee!!!!

zzzzi *buffff* auuuu! trosc! zdrang! *bum* pfffbbbtttt dhbgcuytcfysfxadxjdfjygvjdghchjgsgsxckcnjsdhs
cerciurybschwuiyxywhgfwcwehfgcxyteunuisnzjkasj

intrerupem... aceasta transmisiune...aauuuuuuuuu! revenim ... crecjnznjs*punch* ouch! pleosc!....dddupaaa ....PUBLICITATEEEE!

Cu asta mi-am ocupat weekend-ul... in loc sa pun mana sa invat, ca sunt la facultate, ce naiba!





Video Info

Plot: A woman remembers this great guy she loved when she was young; somehow, they grew apart and she never saw him again. Now she can remember all sorts of things they used to do,but she has a hard time trying to remember his name.

Starring: Aoi Kaji (from La Corda d'Oro) as the guy, ocassionaly doubled by Howl, Len Tsukimori and Ichijou (Vampire Knight) :)

'...Did you come back?
Are you still here?
I burried you into memories.
You're on my mind
Or maybe you're real,
Sometimes I wonder
Did you ever exist...'

In timp ce ma intorceam azi franta de oboseala de la scoala (apropo, in curand impresii de la facultate), am primit un biletel amuzant si neasteptat. Cand mi-a fost intins, l-am insfacat cu resemnarea omului care uraste sa primeasca fluturasi, pliante si tot felul de reclame, dar care totusi le ia de fiecare data, chiar daca le arunca la gunoi in urmatoarele zece secunde, dintr-o falsa impresie ca ii este de ajutor celui care le imparte; am citit primul rand si am intors capul, sa vad autorul mesajului, dar acesta se facuse nevazut. Deh, asa sunt eu, curioasa.

Biletul zicea cam asa:

Buna, daca vrei sa ne plimbam prin parc sau sa mergem la un film, la muzeu, la restaurant, la mine acasa sau ce propui tu cauta-ma la telefon 0768935439 sau pe messenger Id:
sorinvoltron@yahoo.com
Intelectual, 23 de ani, 180 inaltime si 74 kg. Locuiesc singur in zona Titan si caut prietena.
Nu ai ce pierde daca ne intalnim, nu vei regreta nici o clipa, nici o secunda alaturi de mine. (Hac!)
PS: Daca nu vrei nu rupe biletul, da-l la o fata care vrea.

Mentionez ca am respectat intocmai cuvintele lui si punctuatia lui, in afara de acel 'hac!' de la care nu m-am putut abtine (ce naiba, ca doar am biletul pe birou si transcriu acum - acum, adica in momentul in care scriu, nu in ala in care cititi voi, pentru ca daca as scriu in momentul in care cititi, nu ati mai avea cum sa cititi).
Asa deci...un baiat disperat, sau un baiat original? Sau poate doar glumet?
Daca vreti sa dezlegati misterul, sunati la numarul de telefon de mai sus, sau contactati-l pe y!m. Daca nu vreti, spuneti altcuiva..pardon..spune-ti la altcineva care poate vrea.

Si dupa aia, sa-mi ziceti si mie, sa nu mor curioasa.
PS: Sorine mama, data viitoare sa lipesti si-o poza, macar una d-aia mica, tip buletin, ce naiba!

Nu prea stiu exact. Stiu doar ca acum cateva zile, pe la Universitate, am vazut un individ imbracat cu haine ponosite, care avea vreo cinci-sase carti insirate pe un pres, toate de acelasi autor, langa care trona un carton pe care scria cu litere mari, negre, desenate cu markerul:

10 lei cartea, cu autograf de la autor

Nu atat din curiozitate, ci mai mult datorita faptului ca m-a abordat direct, intrebandu-ma 'daca nu vreau carte cu autograf', am intrat in vorba cu el (de fapt, eu incercam mai mult sa ies din vorba) si astfel am aflat ca il chema Sebastian Faur si ca el era de fapt autorul cartilor si cel care dadea autografe. Scoteai 10 lei, luai cartea, pac-pac, ti-o semna si gata. O oferta intr-adevar avatajoasa. Pacat ca nu prea citesc autori romani.

Am retinut numele ca sa caut pe google, sa vad care e treaba, ce-i cu scriitorul asta. Google nu zice nimic. Nici nu ma asteptam sa fie altfel.

'Mai am vreo doua, le astept sa iasa de la tipar', mi-a zis. 'Nu faci nimic cu scrisul in ziua de azi. Trebuie sa scrii tampenii daca vrei sa nu mori de foame.'

Am mai auzit eu vorba asta, cu 'scriitori-s muritori de foame', dar nici chiar asa, sa iesi cu presul in strada si sa-ti intinzi operele la vanzare.. .

M-a pus pe ganduri chestia asta.

Drept pentru care ma gandesc foarte serios sa ma apuc sa scriu un fantasy*.

*e singurul motiv pentru citesc numai tampenii in ultima vreme. si pentru care ma uit la anime-uri. si pentru care.. uh, forget it.

Vasazica uite cum isi pierd unii timpul. Iata primele mele incercari de portrete de personaje gen anime. Nu stiu ce m-a apucat.. eu care n-am mai desenat de la orele de desen dintr-a noua, cand pictam copacei si floricele. O avea vreo legatura cu insemnarea de dinaintea asteia?

Un nene random:




O Yuki gresita:



O Yuki 'corecta'



O fetita random



Si... capodopera: ZEROOOOOOOOOOO!






Nu sunt scanate, sunt fotografiate.

'Japonezul Taichi Takashita a lansat o petitie pe internet prin care doreste sa stranga un milion de semnaturi in speranta ca guvernul nipon va legaliza mariajele cu personaje de fictiune.
Taichi este indragostit de personajul animat Mikuru Asahina (foto), din benzile desenate japoneze “Melancolia lui Haruhi Suzumiya” cu care vrea sa isi uneasca destinul cat mai curand posibil. “De-a lungul timpului mi-am gasit foarte greu o partenera reala, insa in prezent nu mai sunt interesat de asa ceva. As vrea chiar sa devin un locuitor al unei lumi de fictiune. Sunt indragostit de Mikuru si voi face orice sa ma casatoresc cu ea”, a afirmat japonezul. Pana acum, japonezul a strans 1.000 de semnaturi de la persoane care impartasesc aceeasi dorinta ca si el.'

De ce am inceput cu stirea asta veche de un an? Pentru ca am dat recent de ea pe un forum si mi s-a parut

o chestie total idioata potrivita avand in vedere ca

EU O SA MA MARIT CU ZERO!!

Oops! N-am vrut sa iasa asa. Am vrut doar sa spun ca Vampire Knight e foarte tare si ca

IMI PLACE DE ZERO!!!

Ma rog, nici chiar asa..

Ideea e ca sunt entuziasmata si asta e modul meu de a ma manifesta. N-are nici o legatura cu faptul ca

IMI PLACE DE UN DESEN ANIMAT!

ceea ce ar fi total patetic, daca ar fi adevarat.

Uite aici, link pentru lenesi, ca sa watch online:

Si descrierea:

Boarding school Kurosu Gakuen has two courses, the standard course (day class) which normal students attend, and the evening course (night class) for very smart and beautiful students. Yuki and her childhood friend Kiryu Zero crack down on day class students who bother the beautiful students of the night class. In addition, they also have an important mission protecting the secret of the night class.

That secret is… all the students of the night class are vampires.
The night class was founded to end the long-running battles between men and vampires to establish a peaceful...bla bla
bla bla bla. Mai bine puneti mana si uitati-va.

Doua filmulete cu ZERO si Yuki:








Si, ca sa nu fiu rea, unul cu Zero si cu Kaname si Yuuki, ca si Kaname e dragut (poate chiar mai dragut ca Zero..dar totusi... ZERO ZERO ZERO ZERO!)
Nu prea are treaba cu povestea anime-ului, dar ce conteaza??! e pe melodia mea preferata!







Mda.

Diseara, in exclusivitate, desene facute de MUA - care, mai nou, s-a apucat de desenat!
Si l-a desenat... l-a desenat pe.... ZEROOOOOO!!!

Aseara ma intorceam din oras si, cum stau tocmai la mama naibii, am luat maxi-taxi-ul ca de obicei. M-am asezat pe un scaun si am inceput sa ma uit pe geam, aiurea, in asteptarea plecarii.

Asa am observat un nene destul de dubios, cu o fata de personaj negativ din telenovele - dar nu orice borfas, ci genul de personaj manipulativ, de tata-om-de-afaceri care nu-si lasa progenitura sa se casatoreasca cu marea iubire a vietii, pe motiv ca nu e o alianta profitabila; nu prea mai stiu daca exista astfel de personaje in telenovele, dar la asta m-a dus cu gandul. Pe de alta parte, nu stiu de ce m-a dus cu gandul la asta, din moment ce n-am auzit de nici un tata-om-de-afaceri care sa calatoreasca by maxi-taxi). Era imbracat la costum si se tot plimba de colo pana colo, vorbind foarte aprins la telefon.

Intr-un tarziu, s-a urcat in maxi-taxi, inca agajat in discutie. Am prins cateva franturi: 'o sa avem probleme', 'nu-mi pasa cati bani', bla bla bla, chestii de-ale mafiotilor, pe urma a tacut si s-a asezat scaunul din spatele meu.

Atunci m-a pus naiba sa scot CARTEA. Da, umblu cu cartea-n geanta. De data asta era Contact, de Carl Sagan. N-am apucat s-o citesc pana acum.

Nenea si-a intins un brat din penumbra si m-a batut pe umar.
- Da? am raspuns eu, un pic iritata.
Fara sa scoata o vorba, a apucat cartea si-a intors-o cu coperta in sus. A cascat ochii, placut surprins.
- Carl Sagan?
- Da, am confirmat. Incepea sa ma calce pe nervi.
Speram insa ca discutia se va incheia, pentru ca, la naiba, ce putea sa mai zica?

Ei bine, am fost surprinsa.

- Carl Sagan, astrofizician. A murit in 1996. A fost implicat in cautarea semnelor de inteligenta extraterestra pe calea undelor radio. A fost profesor de astronomie si stiinte spatiale la Universitatea Cornwell. Am dreptate?
- Da, am baguit eu.
Am vazut cum batea usurel cu palma scaunul de langa el, invitandu-ma.
- Nu, multumesc, stau foarte bine aici, am zis.
- Haide! sa vorbim despre carte.

M-am mutat. Am regretat ca ma mutasem in secunda in care am facut-o, dar, ce naiba, nu sunt salbatica. Nu muream un sfert de ora. Nenea a continuat sa recite biografia lui Carl Sagan, in timp ce eu admiram mirosul de bautura pe care il emana discret.

Aproape ca era sa tip de bucurie cand am vazut un prieten urcand-se cu skateboard-ul in maxi-taxi.

- BUNA! i-am strigat, de frica sa nu se aseze in fata si sa nu ma observe.
- Buna, a raspuns, uitandu-se foarte ciudat la mine si la individ. Ce mai faci? Vrei sa stai cu mine?
- Da da da, am spus, mi-am smuls cartea si m-am mutat in spate cu Amicul.
- Mi-am dat seama imediat ca era ceva dubios. Imi dai o bere!
Radeam amandoi.

Asta nu ma va impiedica, bineinteles, sa citesc in continuare in locuri publice (in momentele in care nu scriu in locuri publice, looogic). Singurul lucru care ma sacaie, ma enerveaza, ma innebuneste, este:

DE CE NAIBA CEL CARE SE BAGA NEPOFTIT IN DISCUTIE NU E NICIODATA UN TIP DRAGUT SI DESTEPT??
DE CE???

scriu cu mainile tremurand de epuizare. dupa o zi si o noapte in care am fost singura cu Aurash Copil de Plush fjghksdsierfm functiile mele vitale sunt slabite, capacitatea de concentrare dfhdf e diminuata la un prag care abia imi permite sa fiu coerenta amdhsdhfs si folosesc trucul cu literele scrise random ca sa arat lucrul asta intr-un mod cat mai sugestiv, plus scrierea cu litera mica la inceput de propozitie plus aranjarea haotica in pagina. as fi incercat si cu cateva virgule puse aiurea, dar este prea riscant, fdgdfg intotdeauna se trezeste cineva care sa comenteze ca 'nici macar sa pui o virgula nu stii'.

uitasem ca exista fiinte care pot sa vorbeasca, sa rada si sa tipe non-stop. acum mi-am amintit. cat despre restul, sa spunem doar ca, pe langa tortura psihica, au fost implicate si niste sosete murdare, niste papuci bagati sub perna si alte lucruri de genul asta.

*[da, stiu. in momentul asta te zgarmi in nas intrebandu-te cine pentru ce s-a razbunat. asta dovedeste ca nu-mi citesti blogul in mod regulat, fiindca cititorii mei nu se zgarma in nas; si, totusi am sa-ti satisfac curiozitatea: pentru asta!]

Va voi dezvalui una dintre activitatile care m-au tinut ocupata in ultimele trei zile. Se numeste

TOTAL

DRAMA

ISLAND!
Da, e un serial de desene animate tampit, absurd, isteric... I liiiike it! In caz ca nu l-ati vazut pe Cartoon Network, este vorba despre 'an animated satire of survivor reality shows featuring random teenage archetypes vying for the final prize by any means necessary', zice domnul Imedebeu. Primul sezon l-am vazut aproape pe tot intr-o zi (patetic, stiu), pe urma am trecut la al doilea [caruia i-au schimbat numele in TOTAL DRAMA ACTION pentru ca, evident, nu mai e implicata nici o insula si care a ajuns cam pe la episodul 15].
I-ote si un trailer.

Ieri parintii lui Mua nu au fost acasa, asa ca au lasat-o pe Aurash Copil de Plush in grija ei. Aurash Copil de Plush era din ce in ce mai stresata, pe masura ce se apropia ora ei de plecat la scoala, mai ales ca pentru ea sunt primele zile in clasa a 5-a (da' domne, cresc puradeii astia, ceva de speriat!) si astepta o mana de ajutor de la sora ei cea mare. Ei bine, sora ei cea mare avea chef sa fie sadica. In loc s-o ajute mai mult o incurca [asta ca razbunare ca fusese trezita asa devreme]. Ba chiar a reusit s-o faca sa planga de doua ori intr-o singura ora!

Prima data a fost atunci cand Aurash a rugat-o sa-i corecteze compunerea despre vacanta; Mua i-a corectat-o, intr-adevar, dar dupa ce a terminat de citit, a izbucnit in hohote de ras si a tot tinut-o asa, intr-un ras imposibil de controlat, pana cand surioara mai mica a inceput sa planga. Dupa aceea, bineinteles, a inceput sa rada si mai tare.

[N-am facut-o din rea-vointa si nici compunerea nu era asa rea, doar ca nu m-am mai putut abtine dupa doua pagini pline de formulari gen 'ma simteam ca o pasare care vrea sa-si ia zborul in inaltul cerului', 'locuri pline de mister, 'parca pluteam prin Cosmos printre stelele care straluceau puternic', 'locuri pline de magie', etc. dar cred ca toti faceam d-astea in clasa a cincea]

A doua oara a fost cand Mua a fost rugata de Aurash Copil de Plush s-o ajute sa-si prinda parul. Cred ca totul a inceput cu felul inuman in care Mua o tragea de par si a culminat cu o chestie asimetrica si ciufulita care se voia codita. Mai departe, Mua a indurat cu greu privirea dezamagita sa surorii ei, combinata cu urletul deznadajduit: O Vreaaau pe MAAAAAAMIIII!

Concluzia zilei - nu cea formulata de mine, evident, ci de Aurash - a fost ca, daca o sa am vreodata copii, o sa fie tare chinuiti.

Ceea ce mi-a dat o idee.
Cand ma fac mare, daca o sa am un baiat, o sa-i pun numele PETRICA si..fiti atenti! dupa aia o sa rad toata viata de numele lui! 'Hahaha! Cum sa te cheme bre Petrica? Cum sa-ti puna maica-ta asa nume?'
Abia astept.*

*Nu, nu abia astept. Glumeam.