NonSense

"A fi" a fost intotdeauna o mare bataie de cap...

19 Oct

The Japanese saga - partea I

adaugat in General on 19.10.10

Inaugurez astazi inceputul relatarii unei noi etape din povestea fragmentata a vietii mele, ca un semn ce marcheaza un inceput si un sfarsit in acelasi timp. Se vede ca sunt la facultate, bre, deja am inceput si io sa stiu sa vorbesc mai elevat asa, ca un gandac intelectual care vrea sa dea impresia ca spune ceva destept. Dar stati asa! daca o sa incep sa vorbesc cu cuvinte complicate si cu fraze cat de cat inchegate, cum o sa ma mai intelegeti voi, cititorii mei, mama, tata si matusa?

Asa ca, de dragul vostru, am sa incerc sa raman neschimbata din acest punct de vedere, pentru ca din punct de vedere al lui cum arat, pai are mama o fetita din ce in ce mai frumusica. Hai bre Aurash Copil de Plush, nu te umfla in pene. Daca ai ajuns si tu la varsta la care apare binecuvantarea aia numita academic 'menstruatie', nu inseamna ca esti fata mare de-acum si ca poti sa-mi furi gagiii. E hai, nu intreba care gagii, ca ma dai de gol aici.

Bun. Adevarul e ca ma facui mai secsi, dar nu asta conteaza. Voiam sa va vorbesc astazi despre ultima mea obsesie: cea pentru japonezi.

Stiu ca probabil pentru voi japonezi, chinezi, koreeni, taiwanezi, phillippinezi, adica toti aia cu ochii strambi, sunt la fel si le dati la toti un sut ca sa cada in aceeasi oala, si anume oala in care fierb chinezii, cu fetzele lor de gogosi cu gem. Ei bine, e momentul sa deschideti ochii, asa cum am facut si eu. Nu, nu toti sunt la fel si, mai cu seama, japonezii sunt cei mai diferiti.
"Da, sunt mai putini", sau "da, o au mai mica", probabil ca sunt replicile de maxima inteligenta pe care le rumegati acum, sub fruntile voastre de caucazieni destepti si rasisti (sunt aproape sigura ca doar unul dintre epitete va caracterizeaza, ramane sa alegeti voi care).

N-o sa incep cu smechereli gen 'traditiile', "limba", care suna total diferit fata de ţân xiang ţong-urile chinezilor, "Miyazaki, Yukio Mishima, Akira Kurosawa ", sau, ca sa intram intr-un univers vag emo, "J-rock, J-pop", "visual kei", "anime" si "manga" (desi si mie imi plac ), pentru ca in argumentarea de fata nu ma intereseaza nimic din toate astea. E vorba despre ceva mai mult mai simplu.

Pentru mine (si nu numai), principala diferenta dintre chinezi si japonezi e ca japonezii sunt mai frumosi. Punct.

Deci, ca sa sintetizam: chinez = mostly yuck, japonez = yummy. Daca nu ma credeti, uitati-va la baietasii astia.















































N-or fi ei, ca natie, frumusetile pamantului, dar aia care au norocul sa fie frumosi, pai sunt frumosi. Ce vreti mai mult?ochi mari, migdalati, ten deschis, fata ovala, buze pe care orice fata pe care n-o cheama Angelina Jolie ar putea fi geloasa, rosii si senzuale ca macii salbatici ai campurilor (na, inghititi-o p-asta!).

Majoritatea prietenelor carora le-am aratat poze cu cei mai sus aratati, au zis ceva de genul "asta e fata sau baiat?". Hmmm.

Nu ma dau in vant dupa baietii efeminati, dar haideti sa nu confundam 'finut/delicat' cu efeminat. Nu stiu daca va amintiti vreun fragment din multele (si nu ma indoiesc) carti pe care le-ati citit, care suna cam asa: 'avea obrazul ca de fata', 'un tanar frumos, cu trasaturi delicate ca de fata', 'gesturi mladioase ca de fata', etc. In toate cazurile astea, autorul/autoarea avea intentia de a zugravi un baiat frumos.

Acum, ca tipii astia nu arata ca niste bivoli in calduri care stau sa-si rupa hainele de pe ei, ca sa-si scoata la iveala parul negru, des si carliontat ce se intrezareste deja printre nasturii camasii pe jumatate desfacute, scotand aburi fierbinti pe narile frematande de macho-animal de rasa, asta e alta problema. Nu inseamna ca nu sunt baieti, sau ca nu pot fi considerati draguti.

Apropo, desi sunt bruneti si au parul negru si foarte des (nu ai nostri, care scapa repede si de alea trei fire pe care le au in cap), multi nu prea au par facial si nici pe piept, din cate am observat eu. Epilati natural, vasazica. Grozav! Acum depinde si de gusturi, cum eu am o atractie inexplicabila pentru gay (ufff, tot n-am apucat s-o povestesc p-asta)... dar nu, nu asta e motivul.

Ah, mi-am adus aminte o chestie ciudata. In Japonia tipii musculosi si bine-facuti sunt in general gay! De aceea baietii incearca sa se mentina asa skinny, tocmai ca sa nu para pe invers. Si resusesc sa se mentina destul de usor, pana la varste inaintate, asta probabil din cauza alimentatiei sanatoase (orez, soia,
peste, fructe de mare). Nu caini, sau creier de maimuta, cum am auzit de atatea ori incat am facut alergie la cuvintele astea.

Dar ce legatura au toate astea cu mine? Pai au. Pentru ca le stiu de la prietenul meu japonez. Prieten as in 'boyfriend', sau as in 'just friends? Asta o veti afla in episodul urmator.

Pana atunci, un trailer.

Acum 3 luni n-as fi stiut sa fac diferenta intre un japonez si un chinez cand ii vedeam pe strada.

Acum 3 luni, nu suportam sa ma uit la filme cu asiatici din motive de 'aoleu, ce sa ma uit eu la uratii astia??'

Acum 3 luni nu stiam nici un cuvintel in japoneza (acum stiu vreo 2-3, mare progres, simteam nevoia sa ma dau mare).

Acum 3 luni, daca trecea un japonez pe langa mine, nici nu l-as fi observat.

Intr-un cuvant, pentru mine asiaticii erau inexistenti, ba mai mult decat atat, erau ceva naspa, ca sa ma exprim pe intelesul tuturor.


Numai ca la un moment dat am cazut cu capul in cada si cu uscatorul de par in mana si boom! dintr-o data, dupa ce m-am curentat bine, am inceput sa aud gandurile femeilor.

Ah, stati ca am incurcat dvd-ul.


- Va urma -
     media: 0.00 din 0 voturi

3 comentarii

10 Oct

Despre nimicul-din-ce-in-ce-mai-nimic si Marius Manole, care ar trebui sa munceasca mai mult

adaugat in General on 10.10.10

Ei bine, imaginati-va ca sunt atat de nervoasa si de suparata incat, da, mi-am adus aminte ca am blog. Si nu, nu m-am indragostit din nou de un desen animat (la propriu! - vezi asta), nici de un gay (amanunte in episodul urmator), n-am primit biletele suspecte, nu am fost sarutata fortat pe strada de nici un tigan - intamplare care inca mi se mai pare una dintre cele mai amuzante/absurde/tragi-comice din viata mea)si nici macar nu vreau sa ma dau mare cu vreo lalaiala (a se citi 'melodie) noua de-a mea. Nu, de data asta, suprinzator, e vorba de ceva serios.

In ultima vreme am avut ceva mai mult timp liber decat de obicei, asa ca am mai dat drumul din cand in cand pe la televizor, sa vad si eu ce emisiuni mai sunt, ce s-a mai schimbat, ce figuri noi au mai aparut, etc. Tin sa spun ca m-am uitat la stiri si am ras de mama focului. M-am uitat la talk-show-uri si m-am rostogolit pe jos de ras. Am exersat faimoasa pozitie ROFL si am lol-ait cu pofta la emisiuni gen 'Burlacul', 'Intalnire pe intuneric', ' Miss fata de la tara ', ' Fermier caut nevasta ', etc. Dupa aceea, am vazut din nou stirile si am ras, si am rasss, si am rasssss, de sa-mi crape burta, nu alta.

'Ia stai, fetito, chestia asta nu suna putin ciudat?' mi-am spus, intr-o pauza publicitara. 'Gandeste-te un pic'.

Si m-am gandit. Asa mi-am dat seama ca ceea ce vazusem nu erau parodii, nici scheciuri, nici filme cu prosti, nici Cronica Carcotasilor pe repeat. Nu, totul era real! Toti oamenii a caror prostie ma amuzase teribil nu se prefaceau, ci pur si simplu, asa erau ei! Toate lucrurile absurde si de necrezut pe care le vazusem erau cat se poate de reale si chiar se intamplau!

Ei bine, in momentul ala, rasul mi s-a preschimbat intr-o grimasa ce se chinuia cu greu sa aduca a zambet. A pierit si ea de indata ce tata a venit acasa, in ziua de salariu, cu jumatate din banii pe care ii aducea de obicei, fiindca ii fusese luat 25% din salariu si toate sporurile ii fusesera taiate (inca o gluma buna pe care o vazusem la televizor).

Iata insa picatura care a umplut paharul si care m-a determinat sa ma chinui sa-mi amintesc parola de la blog .





(toata emisiunea aici: din pacate nu merge cu embedd, sau poate sunt eu mai...speciala si nu-mi dau seama cum se face)


Povestea a pornit de aici (blogul actorului).

Nu stiu cati il stiti pe Marius Manole - dar eu cred ca am cititori destepti, (pai n-as putea sa zic altceva, altfel cum m-as mai pune bine cu mama, tata si matusa) care se duc la teatru si care au auzit de el.

Eu l-am vazut in mai multe piese si stiu de mult timp ca e un actor bun, pe care l-am remarcat si l-am retinut de prima data cand l-am vazut jucand, chiar daca mie pe-atunci numele lui nu-mi spunea mare lucru. Acum insa stiu ceva mai mult: ca e un om sincer (poate prea sincer, uneori, si caruia, fiindca el nu ar putea sa faca asa ceva, ii vine greu sa se gandeasca la modurile in care rautatea sau prostia oamenilor ar putea sa-i rastalmaceasca sinceritatea). In emisiunea din care face parte filmuletul de mai sus, am vazut un om care are curajul sa spuna lucrurilor pe nume, si care stie s-o faca cu bun-simt. Si nu in ultimul rand, un om care, desi vede foarte clar toata mizeria in care ne aflam, inca nu si-a pierdut increderea in oameni, in lumea in care traim, asa rea cum e ea, si, in nici un caz, in ceea ce face. Altfel nu stiu cum ar reusi sa gaseasca forta de sa-si continue 'meseria', dupa cum se exprima el. Bineinteles ca tot ce spun eu aici sunt doar lucruri pe care doar am impresia ca le-am vazut, dincolo de tristetea din privire.

Lasand la o parte metaforele si caracterizarile mele demne de perle bac 2010, cel mai tare m-a enervat intrebarea Monicai Tatoiu, la fel de fara sens si fara gust ca articolele de genul asta [acest articol, pe care l-am dat spre exemplu, ofera solutii inovatoare si originale pentru studentii care n-au bani sa-si plateasca taxa la facultate, cum ar fi: imprumutul de la rude, creditul sau amanarea platii, foarte important fiind, bineinteles, faptul ca "In definitiv, esti liber sa optezi pentru orice metoda (legala) de a obtine bani pentru a-ti achita taxa de scolarizare" ].

'De ce nu va luati un part-time job?', a spus ea, fulgerata de inspiratie. Asta fiindca, desigur, Manole nu s-ar fi putut gandi niciodata la asta singur. Trebuia ca mai intai sa scrie un articol pe blog, sa ajunga la Sinteza zilei, si abia atunci Monica Tatoiu, ca un guru, ca un oracol, ca o raza de lumina calauzitoare ce este, i-ar fi putut da ideea salvatoare, la care NIMENI in afara de ea nu s-ar fi putut gandi mai inainte si pentru care actorul nu optase fiindca, bineinteles, nu-i trecuse niciodata prin cap asa ceva.

Cu alte cuvinte, pune mana si munceste mai mult, daca vrei bani.

Apoi femeia zambi cu un usor dispret amestecat cu indulgenta, prefacandu-se ca-i asculta explicatiile, in timp ce probabil se gandea la cat de usor le e unora sa se vaite, mai ales cand au o meserie atat de usoara in care nu e nevoie sa faci nimic decat sa te duci in vreo cateva seri pe saptamana la teatru, sa spui cateva vorbe si sa te fatai un pic pe scena, sa fii aplaudat pentru asta si sa mai vrei si bani pe deasupra! Pentru ca, se stie, meseria de actor e atat de putin solicitanta, incat mai incap vreo 3-4 part-time job-uri pe langa ea.

'Dar cand vorbeati despre cei 10 lei, era o figura de stil, nu-i asa?' incerca gazda emisiunii sa-l scoata pe tanar din impas. Atunci cand cel interpelat raspunse aproape exasperat ca nu, nu era o figura de stil, prezentatorul isi pipai cravata, multumit ca are un salariu mult mai mare decat cei in jur de 1000 de lei ai lui Manole si ii zambi complice doamnei Monica, ce-si scutura cerceii grei, nu usori ca meseria de actor.

Si nu sunt singurii care gandesc in felul asta. Printre noi traiesc, muncesc si au acces la internet oameni care sunt in stare sa scrie asa ceva:

VEDEM CA E BARBAT TANAR SI IN PUTERE,NU E PENIBIL OARE SA-SI PLANGA DE MILA?DU-TE OMULE IN CONSTRUCTII DACA POTI MUNCII SI VREI BANI MAI MULTI.NU MAI CASTIGI 600LEI ,CASTIGI 2000LEI.SAU HAIDETI TOATA LUMEA SA IESIM LA CERSIT PRIN MASS MEDIA,POATE SARE VREUNU CU O DONATIE.

sau asa ceva:
rusine sa le fie........ce vor acum "artistii" astia?sa primeasca donatii,sa-i tinem in spate noi?

mai baiete,daca erai atit de talentat de descopereu cei de la hollywood nu te teme...lasa-te de meserie...sint oameni care au terminat medicina,fara nici un viitor in romania din pacate pt ei..si sint vinzatori ambulanti.fac ceva sa se intretina.du-te si tu la munca undeva..nu cere sfaturi ..sint care au 5 copii si 2 -3 servicii si nu se mai pling...RUSINE........vedete de carton..artistii lu peste

Trebuie sa recunosc ca e atat de absurd, incat mi se pare amuzant; fiindca nu ma pot opri sa nu ma gandesc la felul cum ar suna un indemn de felul "Manole, fa-te mester, daca tot ai nume predestinat."

Din fericire exista insa si oameni buni cu suflet bun, deschisi la minte, care au reusit sa-i inteleaga mesajul :)

unii oameni au gindirea ingusta, poate omul a ajuns in pragul disperarii cesa fac sasi puna latul de git pacat can aceasta tara valorile , artistii si cite altele sunt trecute pe ultimul loc mai bine citim in ziare cum sia pozat p--a criste sau bianca sia pus silicoane sau mai stiu eu ce timpenii
omul acesta na furat cum fac altii si mai bine cerseste ce rau face adica se injoseste gindesc unii e mai bina asa eu creed sa ceara mila de la parlamentari sau de la trecatori decit sa fure sau sa asculte manele sa se dea cu tiganii etc.

Toata povestea asta m-a pus pe ganduri - cu greu cred ca as fi putut sa nimeresc o varianta mai nefericita de loc si de timp, pentru cineva care vrea sa devina artist. 'O sa mori de foame cu muzica ta si cu Conservator cu tot', parca-i aud pe ai mei. Hmm, de fapt chiar ii aud. Da mami, vorbim imediat, stai un pic sa termin aici.

Pai nu cred ca mai sunt multe de spus. Aah, ba da. Mi-am adus aminte ceva. Pe vremea cand eram la actorie, aveam colegi si colege (ce-i drept, mai mult colege :P) care-si facusera un model din Marius Manole. Ei bine, pe copiii astia nu-i interesa ce salariu are Manole, ci voiau doar sa ajunga sa joace ca Manole. Asa ca nu e totul pierdut. Inca mai merita sa avem vise si scopuri si sa luam atitudine, chiar daca de-acum incolo o sa ne fie din ce in ce mai foame, si noua, si celor care ne asculta.

In alta ordine de idei, promit c-o sa incep sa scriu din nou (si ohooo! am ce!). Stay tuned pentru intamplari cu gay, pompieri, japonezi, profesori universitari si o cerere neasteptata in casatorie. Dupa publicitate!
     media: 5.00 din 7 voturi

0 comentarii

06 Oct

Billets doux

adaugat in General on 06.10.10

In timp ce ma intorceam azi franta de oboseala de la facultate, am primit un biletel amuzant si neasteptat. Cand mi-a fost intins, l-am insfacat cu resemnarea omului care uraste sa primeasca fluturasi, pliante si tot felul de reclame, dar care totusi le ia de fiecare data, chiar daca le arunca la gunoi in urmatoarele zece secunde, dintr-o falsa impresie ca ii este de ajutor celui care le imparte; am citit primul rand si am intors capul, sa vad autorul mesajului, dar acesta se facuse nevazut. Deh, asa sunt eu, curioasa.

Biletul zicea cam asa:

Buna, daca vrei sa ne plimbam prin parc sau sa mergem la un film, la muzeu, la restaurant, la mine acasa sau ce propui tu cauta-ma la telefon 0768935439 sau pe messenger Id:
sorinvoltron@yahoo.com
Intelectual, 23 de ani, 180 inaltime si 74 kg. Locuiesc singur in zona Titan si caut prietena.
Nu ai ce pierde daca ne intalnim, nu vei regreta nici o clipa, nici o secunda alaturi de mine. (Hac!)
PS: Daca nu vrei nu rupe biletul, da-l la o fata care vrea.

Mentionez ca am respectat intocmai cuvintele lui si punctuatia lui, in afara de acel 'hac!' de la care nu m-am putut abtine (ce naiba, ca doar am biletul pe birou si transcriu acum - acum, adica in momentul in care scriu, nu in ala in care cititi voi, pentru ca daca as scriu in momentul in care cititi, nu ati mai avea cum sa cititi).
Asa deci...un baiat disperat, sau un baiat original? Sau poate doar glumet?
Daca vreti sa dezlegati misterul, sunati la numarul de telefon de mai sus, sau contactati-l pe y!m. Daca nu vreti, spuneti altcuiva..pardon..spune-ti la altcineva care poate vrea.

Si dupa aia, sa-mi ziceti si mie, sa nu mor curioasa.
PS: Sorine mama, data viitoare sa lipesti si-o poza, macar una d-aia mica, tip buletin, ce naiba!
     media: 0.00 din 0 voturi

0 comentarii

Beautiful singles in your area. Meet them now!