NonSense

"A fi" a fost intotdeauna o mare bataie de cap...

31 Aug

Partea a doua, care vine dupa prima

adaugat in General on 31.08.09

Asadar, dragele mele prietene online [da, rog baietii sa treaca peste ultimele doua insemnari - se incadreaza in genul 'girl talk'], partea a doua din ce s-a intamplat (si s-a si terminat, de fapt) a decurs in felul urmator. La 19:00 am ajuns la liceu, acolo unde avea loc masterclass-ul, ca sa-l iau pe Diego. E usor de inteles ca nu aveam cum sa-mi dau intalnire cu el in alta parte, din moment ce nu cunostea deloc orasul.

N-am intrat in curte, fiindca nu voiam sa dau ochii cu portarul fara sa am pregatita o scuza plauzibila; l-am sunat pe Diego, l-am informat ca ajunsesem si l-am rugat sa iasa el. M-a asigurat ca vine in 2 minute. Bun, m-am gandit, 2 minute trec numaidecat, mai cu seama ca vedeam cu uimire cum o fosta colega imi facea cu mana de la poarta.

- Buna, fata/ce faci, fata/ la ce facultate ai intrat/ la aia, aia si aia/ aha, si eu la aia si aia/si ce mai faci tu/bine/si dai la conservator/da, fata/si eu, fata.

Cam aici s-ar fi epuizat subiectele de discutie, daca ea n-ar fi avut nefericita inspiratie de a ma intreba ce naiba cautam acolo.
I-am raspuns ca venisem sa o salut pe profa de canto.
'Pai la ora asta? a replicat ea.

Tocmai inghiteam in sec - cum era sa-i spun ca EU, EU venisem sa ma intalnesc cu un BAIAT? - cand i-a sunat telefonul, ea s-a inrosit, a raspuns, apoi, fara sa-mi mai spuna un cuvant, a intrat in curte si apoi in liceu.
Imediat ce fata a disparut, l-am vazut pe Diego venind spre mine, alergand de mama focului. Isi facuse freza, avea pantofi si camasa neagra, asa, ca-n telenovele.

M-a luat de brat si am inceput sa mergem spre Unirii, foarte repede.

- Stii, sunt si romani la masterclass, a zis el.
- ...
- Cred ca tu ii cunosti pe toti, nu?
- Probabil...
- Il stii pe un baiat, X, care canta la pian?
- Nu..
- Dar pe o fata, Y, care canta la flaut?
- Hmm..posibil. Imi suna cunoscut.
- Vorbeai cu ea la poarta.
- Aaaa, da. [Nu-mi dadusem seama din prima despre cine era vorba pentru ca ii stalcise numele.] Ce e cu ea?
- Ah, nimic. Intrebam asa...

L-am dus la Motoare. Pana acolo am indrugat verzi si uscate; ce mai, devenisem deja prieteni. Mi-am dat seama ca alesesem bine locul, dupa 'wow'-ul pe care l-a scos.
- Oamenii din locul asta... sunt straini? a intrebat.
- Nu, sunt romani.
- Nu credeam ca in Romania exista oameni de genul asta.

Cum ne simteam din ce in ce mai bine, Diego a decis ca sunt o fata cool, cu care poate sa fie onest.

- Ca tot vorbeam de Y, fata cu care vorbeai la poarta... ieri am iesit cu ea in oras. Si trebuia sa ies si azi, cu ea si cu restul, dar i-am spus ca stau sa studiez. Stiam ca ea pleaca in oras la 6, de-asta te-am chemat pe tine la 7. Cand v-am vazut pe geam pe amandoua vorbind, am crezut ca innebunesc! Haha! Ma gandeam ca o sa te intrebe pe cine cauti...si tu o sa-i spui 'pai, l-am intalnit pe tipul asta brazilian' si..haha! eu sunt singurul brazilian de la masterclass!

In mod ciudat, radeam la fel de tare ca el.

- Tu ma asteptai afara, dar nu puteam sa ies pentru ca as fi trecut pe langa ea. Tii minte ca i-a sunat telefonul? Da, exact! Eu am o sunat-o si i-a zis sa vina in liceu! Intre timp, am iesit si am venit la tine!
- Ah, pai sa vezi, am replicat. Chiar m-a intrebat pe cine caut. Si i-am zis ca am venit s-o salut pe profa de canto.
- Bravo, bravo, iti multumesc, a jubilat el.
- Dar stii de ce i-am zis asta?
- ?
- Pentru ca nu mai tineam minte cum arati si n-am vrut sa vada EA ca ies cu un baiat urat! HAHA! Si vrei sa-ti mai zic ceva?
-?!
- Cand m-am intalnit prima data cu tine, de fapt il cautam pe alt tip. Si mai stii cand ti-am zis la telefon sa-ti aduci si prietenii?
- ....
- Ti-am zis sa-i aduci pentru ca speram sa fie si tipul ala printre ei!

Aici Diego si-a recapatat in sfarsit graiul.
- Felicitari, mi-a zis. E 1-1! Asa da fata!

Restul serii am fost in continuare prieteni. Ne-am plimbat prin Cismigiu, ne-am dat in leagan, am ras, etc. La final, a stat cu mine cat am asteptat in statie.

- Pe asta il iau! Pa! i-am spus, vazand ca venea autobuzul.

In momentul acela, ei bine, in momentul acela am vrut sa-l pup pe obraz, dar el mi-a intors capul cu toata pasiunea unui sud-american si.. ma rog, m-a sarutat, adica he basically stuck his tongue into my mouth, in timp ce eu dadeam din maini si ma uitam la usile deschise ale autobuzului. Cand mi-a dat drumul m-am urcat repede si dusa am fost.

Ar mai fi de mentionat ca pana acasa am avut intiparit pe fata un zambet tamp, ce se intindea pana la urechi...
     media: 0.00 din 0 voturi

0 comentarii

24 Aug

Prima parte din ce se va intampla

adaugat in General on 24.08.09

Dupa cum stie toata lumea care ma cunoaste, uber-talentata de Mua se pregateste pentru admiterea la Conservator, la sectia de canto clasic. Ceea ce nu toata lumea stie, dar probabil banuieste, e ca aproape sigur n-o sa intre, datorita unor motive diverse, pe care n-am de gand sa ma apuc sa le insir aici, fiindca ceea ce voi povesti cititorului se refera la o ..ahrrrrrrr... aventura amoroasa.

Ei bine, ieri Mua s-a dus sa-si repete piesele pe care o sa le cante la examen. Fusese o zi norocoasa pentru ea. Trebuie sa mentionez ca arata ca un iepure fatal, in sensul ca majoritatea masculilor pe care ii intalnise pe strada, in autobuz sau in metrou, ii aruncasera priviri pofticioase, ba chiar unul a ramas cu gura deschisa in momentul in care a vazut-o intrand in magazin si comandand guma cu aroma de pepene.

Dupa ce a terminat de cantat, Mua s-a urcat in masina profei de canto, langa profa de canto care conducea masina profei de canto, iar masina profei de canto, la volanul careia se afla chiar profa de canto, a inceput sa iasa usor din curtea liceului. In momentul acela Mua s-a uitat pe geam si imaginea pe care a vazut-o i-a sagetat inima. Era un baiat foarte dragut, care semana cu tipul ala din Spiderman, dar fara sa aiba vesnic intiparita pe fata expresia de prostie a acestuia.

Mua nu stia ce sa faca. Masina mergea inainte, inima ei ramasese pe loc. S-a dezmeticit abia pe la Unirii, cand a rugat pe profa s-o lase la metrou. Cuprinsa de o hotarare mai presus de vointa ei, a alergat la tramvai, s-a urcat in el, a coborat dupa o statie si s-a indreptat in pas grabit catre liceul pe care tocmai il parasise.

L-a mintit pe portat cum ca isi uitase partiturile si s-a intors dupa ele. Cu inima cat un purice, a asteptat ca bunul slujbas sa dea verdictul: 'Bine, du-te', dar degeaba: baiatul nu mai era nicaieri. In schimb, pe o banca in curte radeau de mama focului un grup de chinezi cu freze emo, uitandu-se pe furis la ea.

Abia atunci Mua si-a adus aminte ce cautau toti acolo: se tinea un masterclass. Da, ii spusese profa, dar nu se sinchisise prea tare. A intrat in scoala, cu gandul ca poate il va intalni pe cel cautat pe hol. Pe usile salilor atat de familiare ei erau lipite foi pe care scria: Practice Room - Flute, sau Practice Room - Cello, sau Practice Room - Piano. De undeva se auzea La Campanella de Liszt, si, cum Mua are o slabiciune pentru pianisti si pentru Liszt in acelasi timp, in acel moment a simtit ca s-ar fi putut indragosti de persoana care canta, cu conditia sa nu fi fost o fata sau un chinez.

Dar nimeni nu iesea din nici o Practice Room. Mua cobora scarile, hotarata sa plece acasa si se nu mai alerge dupa baieti ca o disperata, cand a vazut venind spre ea un tip in ai carui ochi a putut citi aceeasi privire pofticioasa de urs. Enervata si magulita in acelasi timp, a grabit pasul si a trecut pe langa el fara ca macar sa-l priveasca. Dar necunoscutul s-a oprit si i-a zis 'Hello', iar cum Mua o face mandra pe mama sa ori de cate ori are ocazia de a-si exersa bunele maniere , n-a avut decat sa raspunda la salut.

Tipul a inceput sa spuna ceva in germana, ceva din care am inteles vag ca ma intreba la ce cant.
'Oh, no, I'm not here for the masterclass.'
'Oh, you speak English? Great!'
'I graduated here', i-am zis eu, mandra sa-mi etalez vocabularul dobandit din filmele cu adolescenti.
I-am spus ca fac canto clasic.
'Oh, so you were the one I heard singing?'
'Oh, you've heard me?'
'Oh, yeah, you sing beautifully. Me, I'm a cellist.'
Nu intelegeam.
'Oh, you play the cello.'
Dupa vreun sfert de ora de conversatie alcatuita din replici care incepeau cu 'Oh', am facut schimb de numere de telefon. Am aflat ca il cheama Diego, e din Brazilia si locuieste la Londra.

'Would you like to hang out with us?' a lansat el invitatia.
'Yeah, I'd like to..I guess.'

Ramasese sa ma sune intr-o ora si sa iesim pe undeva. Eu, care cu greu deosebesc stanga de dreapta, care nu stiu sa ajung nicaieri decat cu metroul, care locuiesc, vai, prea departe de centru, m-am dat drept bucuresteanca atotstiutoare care este dispusa sa se aseze in fruntea cursantilor de la masterclass si sa le faca turul orasului, a doua zi. Pe deasupra, era aproape 9 seara, iar eu stiam inca din momentul in care acceptasem invitatia ca ai mei n-o sa ma lase plec iar de-acasa la 11 noaptea.

Asadar, o ora intreaga m-am chinuit sa gasesc o scuza credibila. Pana la urma am ajuns la concluzia ca o sa-i spun foarte clar si scurt 'I can't go out tonight anymore' si gata. A functionat. Am vorbit dupa aceea la telefon vrute si nevrute si a ramas ca ne intalnim sigur a doua zi, adica azi.

E dragut, dar dragut in stilul sud-american, ceea ce nu prea e genul meu; dar poate ca daca ma imprietenesc cu el, o sa ajung sa-l cunosc pe celalalt, pentru care am savarsit mareata fapta de a ma intoarce de la Unirii. Tocmai in acest scop i-am zis la telefon sa-si aduca si prietenii, dar a replicat ca prefera sa fim doar noi doi. Eh, nu-i nimic, cel putin am ocazia sa-mi exersez engleza. Una peste alta, intr-o jumatate de ora plec sa ma intalnesc cu el.

O sa va povestesc cum a fost.
     media: 0.00 din 0 voturi

1 comentarii

05 Aug

Sa ne iubim repede

adaugat in General on 05.08.09

Uite c-am trait s-o vad si p-asta: gasirea sufletului-pereche pe baza de formular. Niste baieti de treaba s-au prins ca sunt singurica si in cautare, asa ca s-au gandit sa-mi intinda o mana de ajutor, cu minimum de efort si de timp pierdut. Nu-mi dau seama inca daca e o idee buna sau proasta, tocmai din aceasta cauza am s-o supun analizei voastre; personal, cred ca ar putea sa functioneze pentru cei ajunsi la disperare. Dar sa n-o mai lungesc, iata ce am primit astazi pe mail:

From:Speed D

Date:Aug 1, 2009 2:40 PM

Subject:te invitam joi, 6 august. ai timp?

Gasirea unui partener a devenit pentru multi o problema existentiala. Necesita timp, implicare, intalniri repetate si nu iese intotdeauna, asa cum ti-ai dori. Cu ani in urma, solutia disperata de a gasi un partener o gaseam in anunturile matrimoniale sau blind date-urile aranjate de prieteni. Apoi, internetul a oferit o alternativa mai eficienta, dar si aceasta destul de costisitoare, ca timp. In secolul vitezei, era nevoie de o metoda rapida si eficienta pentru a intalni oameni noi si a lega prietenii si chiar relatii. Solutia a fost oferita de speed dating.

Procedeu: se organizeaza o intalnire intre un numar egal de fete si un numar egal de baieti. Cadrul este o sala a unui hotel, un bar sau restaurant. Fiecare tip are la dispozitie 7 minute ca sa se prezinte si sa discute cu fiecare tipa. La sfarsit, fiecare participant completeaza pe un formular cine i-a placut si cine nu i-a placut, iar organizatorul ii va pune ulterior in legatura in functie de potrivirea bifelor. Atmosfera este placuta, locul dragut, muzica, bautura, etc .
Avantajele sunt ca toata lumea stie de ce e acolo si deci, dispare factorul timiditate de a intra in vorba, unde mai pui ca ai ocazia sa gasesti la un loc 10 – 20 de persoane de sex opus din care sa poti alege? Pe de alta parte, nici o informatie despre tine nu e divulgata fara acordul tau (deci discretie totala).

Aparent, oamenii nu au nevoie decat de 7 minute pentru a-si da seama daca sunt compatibili sau nu, motiv pentru care timpul petrecut cu fiecare persoana de sex opus in parte nu ar trebui sa depaseasca acest timp. Conversatiile vor fi, fie pe o anumita tema, aleasa anume de catre organizator, sau va fi o prezentare succinta a propriei persoane.

Foarte interesant este ca nu e pur si simplu un blind date, ci este mai mult un joc, cu reguli precise. Totul se face intr-un cadru supravegheat, contratimp, si nu dureaza mai mult de doua ore.
In timpul petrecut discutand nu vor putea fi schimbate numere de telefon, adrese de email, si nici nu vor putea fi facute aluzii despre o eventuala intalnire viitoare. Fiecarui participant i se atribuie un numar, si i se da o “fisa de observatie”. Dupa runda de discutii fiecare participat noteaza pe fisa standard numarul persoanei care i-a placut sau cu care simte ca are ceva in comun. Fisele se colecteaza de catre organizator care centralizeaza datele iar mai apoi va face demersurile necesare pentru a stabili intalniri pentru persoanele ale caror numere au corespuns. Scurt si la obiect, un joc de societate cu reguli precise in care, fie iti poti gasi sufletul pereche, daca esti norocos, sau pur si simplu te poti amuza copios.

Speed Datingul: solutia ideala de a forta mana destinului intr-o lume ce se misca in ritm alert? Sau poate un semnal de alarma tras asupra faptului ca in secolul vitezei oamenii comunica din ce in ce mai putin, astfel ca au nevoie de mijloace artificiale pentru a interactiona? Cert este ca, macar de curiozitate, merita incercat o data. Cine stie poate iti vei intalni chiar sufletul pereche.

Si acum, dupa ce v-am vandut pontul asta, n-aveti decat sa va frecati manutele de nerabdare si sa visati cu ochii deschisi la ziua de joi, 6 august, cand va veti intalni jumatatea si, cu degetele tremurande, ii veti bifa numarul pe fisa de observatie. N-am pretentii sa ma chemati la nunta, ma multumesc doar cu un gand bun si poate cu un banner deasupra meselor cu nuntasi: http://nonsense.ablog.ro - Fericire la un click distanta!


     media: 0.00 din 0 voturi

3 comentarii

Beautiful singles in your area. Meet them now!